Demented decedent's 1999 will and contract annulled; 1987 will upheld

Contract de întreţinere. Testament. Lipsa discernământului persoanei care se obligă

Capacitatea de a contracta cât și consimţământul valabil al părţii care se obligă sunt, potrivit art.948 C.civ. și ale prevederilor Decretului nr.31/1954, condiţii esenţiale pentru valabilitatea actelor juridice, lipsa oricăreia din ele fiind sancţionată cu nulitatea..

Secţia civilă, decizia nr.51 din 15 ianuarie 2003

Reclamantul B.V. a chemat în judecată civilă pe pârâţii M.S. și M.L. cerând să se dispună anularea contractului de întreţinere încheiat între defuncta O.R. pe de o parte, și pârâţi pe de altă parte, la 25 ianuarie 1999, anularea testamentului defunctei în favoarea acelorași pârâţi, autentificat de notarul public la 25 ianuarie 1999, constatându-se ca valabil testamentul anterior, autentificat prin încheierea nr.1677 din 16 februarie 1987.

În susţinerea acţiunii, reclamantul a afirmat că, în calitate de fiu natural al defunctei O.R., a întreţinut cu mama firească relaţii normale de afecţiune, confirmate și prin instituirea sa ca moștenitor testamentar asupra întregii averi prin testamentul autentificat sub nr.1677 din 16 februarie 1987; că, în condiţiile îmbolnăvirii mamei sale în ultimii ani de viaţă, diagnosticată cu cancer și posibile meztastaze cerebrale, când se afla în faza terminală și era lipsită de discernământ a fost condusă de pârâţi la notarul public unde s-au încheiat actele autentice a căror anulare o solicită.

În faţa Tribunalului Cluj, reclamantul și-a precizat acţiunea arătând că solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de întreţinere dintre defuncta și pârâţi pentru lipsa elementului aleatoriu, întrucât aceștia din urmă aveau cunoștinţă la data încheierii despre iminenta morţii părţii contractante.

Soluţionând cauza în fond, prin sentinţa civilă nr.157 din 9 aprilie 2001, Tribunalul Cluj – secţia civilă a admis acţiunea, a constatat nulitatea absolută a actelor atacate și valabilitatea testamentului anterior al defunctei în favoarea reclamantului și a dispus radierea înscrierilor din C.F. pe baza actelor nule și evacuarea pârâţilor din imobilul defunctei O.R.

Curtea de Apel Cluj – secţia civilă a confirmat hotărârea primei instanţe prin decizia civilă nr.197 din 8 noiembrie 2001, respingând ca nefondat apelul declarat de pârâţii.

Împotriva hotărârii de mai sus, au declarat recurs pârâţii și ,invocând aplicarea greșită a legii, au susţinut, în esenţă, că în conformitate cu dispoziţiile art.949 și 953 din C.civ., întrucât partea nu a fost declarată incapabilă prin lege, consimţământul său nu a fost dat prin eroare, smuls prin violenţă sau surprins prin dol, actele de dispoziţie ale acesteia sunt pe deplin valabile.

Recursul nu este fondat.

Capacitatea de a contracta cât și consimţământul valabil al părţii care se obliga, sunt potrivit dispoziţiilor art.948 C.civ. și ale prevederilor explicite din Decretul nr.31/1954, condiţii esenţiale pentru valabilitatea actelor juridice, lipsa oricăreia dintre ele fiind sancţionată cu nulitatea.

Așa fiind în prezenta dovedirii fără echivoc a lipsei discernământului părţii la data facerii actului din cauze de boală, nu se poate concepe existenţa consimţământului valabil ca expresie a libertăţii de voinţă.

Or, în cauză, concluzia a fost impusă pe baza constatărilor știinţifice medico-legale constante, întemeiate pe acte medicale oficiale întocmite în succesiunea bolii, analizate și atestate prin Raportul de constatare medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală - Laboratorul Exterior Cluj, prin Expertiza medico-legală psihiatrică eliberată de aceeași instituţie cât și prin Raportul de noua expertiză medico-legală a Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici” București, prin lămurirea tuturor aspectelor referitoare și la momentul abolirii discernământului bolnavei, plasat oricum înaintea datei de 25 ianuarie 1999.

Așa fiind recursul a fost respins ca nefondat.