Validity of appellate service proof and necessity of criminal complaint for forgery instead of judicial inscription in falsity to cure late appeal

Hotărâre judecătorească. Comunicarea hotărârii primei instanţe. Apel respins ca tardiv. Recurs în cadrul căruia se susţine că este falsificată dovada de comunicare a hotărârii.

Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Comunicarea hotărârii primei instanţe. Apel respins ca tardiv. Recurs în cadrul căruia se susţine că este falsificată dovada de comunicare a hotărârii.

Index alfabetic : Drept procesual civil.

- Hotărâre. Comunicarea hotărârii.

- Apel tardiv.

- Recurs în care se invocă falsificarea dovezii de comunicare hotărârii primei instanţe.

C.pr. civ.: art. 105, art. 180-184

Partea, care pretinde că este falsificată dovada de comunicare a hotărârii primei instanţe, trebuie să reclame faptul organelor de urmărire penală și, totodată, să facă cerere de repunere în termenul de apel, la instanţa competentă a soluţiona această cale de atac, iar nu să se adreseze direct instanţei de recurs, invocând dispoziţiile art. 105 și art. 180 – 184 Cod procedură civilă.

Î.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 7221 din 17 decembrie 2004.

G.M. a chemat în judecată pe O.V., O.C., Primăria Muncipiului București și S.C. Herăstrău Nord S.A. pentru a fi obligaţi să-i lase în deplină proprietate și posesie, un imobil situat în București - de care a fost deposedat în mod abuziv de stat – constatând, totodată, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare 752/30020 din 20 noiembrie 1996, încheiat între pârâţi..

În motivarea acţiunii s-a arătat că, prin sentinţa 7057 din 25 mai 1997, a Judecătoriei Sectorului 1 București, s-a constatat nulitatea deciziei 1132/1959 de trecere a imobilului în proprietatea statului iar prin sentinţa civilă 18222 din 15 decembrie 1997, a Judecătoriei Sectorului 1 București, s-a admis acţiunea în revendicare, fiind obligat Consiliul General al Municipiului București să lase liberă proprietatea. Prin dispoziţia 884 din 6 aprilie 1998, primarul Municipiului București a decis restituirea imobilului. Ulterior reclamantul a constatat că imobilul în litigiu era ocupat de soţii O. V. Și O.C. care îl și cumpărase de la Primăria București.

Prin sentinţa 1011 din 17 iunie 2002, Tribunalul Municipiului București a respins ca nefondată acţiunea motivat de faptul că pârâţii cumpărători O.V. și O. C. au fost de bună credinţă la momentul perfectării, chiar dacă statul nu a avut un titlu valabil iar încheierea contractului s-a făcut în temeiul art. 9 din Legea 112/1995 – cu respectarea tuturor cerinţelor legale.

Curtea de Apel București, prin decizia 399/A din 17 octombrie 2002, a respins ca tardiv apelul reclamantului, reţinând că sentinţa i-a fost comunicată la 14 august 2002, a fost atacată de acesta cu apel la 4 septembrie 2002, deci cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) Cod procedură civilă.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul invocând aplicarea greșită a dispoziţiunilor art. 180 – 184 Cod procedură civilă și încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 al. 2 Cod procedură civilă.

În sprijinul acestei afirmaţii, recurentul arată că, la data de 17 octombrie 2002, s-a înscris în fals împotriva procesului verbal de comunicare a sentinţei pronunţată de Tribunalul București, dar că instanţa, în loc să îndeplinească formalităţile legale și să procedeze la înaintarea cererii organelor de urmărire penală, i-a restituit-o, îndrumându-l să recurgă la procedura revizuirii după finalizarea procesului penal. Recurentul invocă și că procesului verbal de comunicare a sentinţei prezintă deficienţe sancţionate cu nulitatea prin dispoziţiunile art. 105 Cod procedură civilă.

Recursul este nefondat.

În ședinţa Curţii de Apel București din 17 octombrie 2002, intimaţii pârâţi O.V. și O.C. au invocat excepţia de tardivitate a cererii de apel, căreia reclamantul apelant i-a răspuns printr-o cerere de înscriere în fals împotriva procesului verbal de comunicare a sentinţei din 17 iunie 2002 pronunţată de tribunal. Instanţa de apel a restituit această cerere, pentru ca apelantul să depună plângerea de înscriere în fals la organele de cercetare penală.

Măsura restituirii plângerii este legală, deoarece, reclamantul nealăturând plângerii o cerere de repunerea în termenul de exercitare a căii de atac a apelului, există un fine de neprimire a îndeplinirii procedurii judiciare prevăzută de art. 180 – 184 Cod procedură civilă, datorită primatului excepţiei de tardivitate a apelului.

Numai în cadrul cererii de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a apelului, apelantul reclamant avea posibilitatea să se înscrie în fals, împotriva procesului verbal de comunicare a hotărârii judecătorești.

Cum apelantul reclamant nu a formulat o cerere de repunere în termen, instanţa nu avea nici un temei să dea curs cererii de înscriere în fals deoarece era obligată să soluţioneze excepţia de tardivitate a depunerii cererii de apel, invocată de pârâţii intimaţi, care, admisă fiind, închidea calea examinării oricăror alte excepţii și apărări – inclusiv aceea a înscrierii în fals.

Faţă de dispoziţiunile art. 100 alin. ultim Cod procedură civilă, care menţionează că procesul verbal de îndeplinire a procedurii prin afișare face dovada până la înscrierea în fals, cu privire la faptele constatate personal de cel ce l-a încheiat, acestea își produce efectele până la soluţionarea plângerii penale. Această plângere trebuie adresată direct organelor de cercetare penală, deoarece procesul verbal de îndeplinire a procedurii nu se pretează aplicării dispoziţiunilor art. 180 – 184 Cod procedură civilă.

Nici sub aspect formal nu se constată încălcarea cerinţelor procedurale, prevăzute de art. 105 Cod procedură civilă sub sancţiunea nulităţii, pentru că astfel, dându-se eficienţă textului de referinţă, să se poată concluziona că nelegalitatea comunicării sentinţei instanţei de fond asigură încadrarea în termenul legal al apelului, declarat de reclamant.

Faţă de cele expuse mai sus, recursul a fost respins.