Compensation for Annulled Confiscation: Qualification as Personal Claim and Three-Year Prescription Running from Final Annulment

Despăgubiri. Acţiune pentru plata contravalorii bunurilor confiscate în baza unei hotărâri penale ulterior casată. Natura acţiunii. Prescripţie.

Cuprins pe materii. Drept civil. Despăgubiri. Plata contravalorii bunurilor confiscate în baza unei hotărâri penale ulterior casată. Prescripţia dreptului la acţiune.

Index alfabetic. Drept civil.

- Despăgubiri pentru bunuri confiscate.

- Prescripţie.

C.pr.penală: art. 504-506

Decretul nr. 167/1958: art. 3

Acţiunea prin care se cere obligarea statului a plăti contravaloarea bunurilor confiscate în baza unei hotărâri penale ulterior casată - bunuri ce nu mai există în natură - este o acţiune personală în pretenţii care are ca fundament, prin analogie, dispoziţiile art. 311 alin. 2 Cod procedură civilă referitoare la întoarcerea executării și este prescriptibilă în termenul de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care pedeapsa confiscării a fost înlăturată.

Î.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 7148 din 15 decembrie 2004

La data de 13 septembrie 2000, reclamanţii P.D. și M. C. au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în temeiul art. 504-506 Cod procedură penală, să fie obligat să le restituie bunurile mobile sau contravaloarea acestora, precum și suma de 43.350 lei, actualizată, ce au fost confiscate prin sentinţa penală nr. 10 din 9 ianuarie 1965 pronunţată de Tribunalul Militar București.

În motivarea acţiunii reclamanţii au învederat că autorii lor au fost condamnaţi, prin sentinţa penală nr. 10 din 9 ianuarie 1965, a Tribunalului Militar București în temeiul art. 325 alin. 3 lit. „c” din Codul penal, cu confiscarea totală a averii. Soluţia de condamnare și de confiscare totală a averii a fost confirmată prin decizia penală nr. 204 din 27 martie 1965 pronunţată de Tribunalului Militar de Regiune Militară București – Colegiul de Recurs. Prin diferite procese-verbale, încheiate în temeiul hotărârilor de condamnare, s-a pus în executare măsura confiscării averii ce a avut ca obiect sume de bani, bunuri mobile, broșuri, cărţi, obiecte de cult. Recursul în anulare promovat împotriva hotărârilor a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, care, prin decizia penală nr. 2334 din 23 octombrie 1996, i-a achitat pe autorii reclamanţilor și a dispus înlăturarea măsurii (pedepsei complimentare) privind confiscarea averii.

Tribunalul București – secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 604 din 11 iunie 2001, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune și a respins acţiunea ca prescrisă cu motivarea că demersul reclamanţilor nu a fost întreprins nici în termenul de un an stipulat de art. 504-505 Cod procedură penală și nici în termenul de trei ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Evocând fondul, după anularea sentinţei, Curtea de Apel București – secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 267 din 30 mai 2003, a admis în parte acţiunea și a obligat Statul Român să restituie bunurile mobile individualizate și evaluate de expertul tehnic S.G. sau să plătească contravaloarea acestora în cuantum de 397.853.000 lei.

Recursul pârâtului este fondat.

Deși reclamanţii și-au întemeiat acţiunea pe prevederile art. 504-506 Cod procedură penală, din conţinutul cererii de chemare în judecată rezultă că este o acţiune în pretenţii, constând în plata contravalorii bunurilor confiscate care au aparţinut autorilor, în baza hotărârii judecătorești de achitare și de înlăturare a pedepsei complementare a confiscării averii.

Temeiul juridic al acţiunii, pentru obţinerea contravalorii bunurilor confiscate printr-o hotărâre penală, ulterior casată, îl constituie decizia prin care s-a înlăturat măsura confiscării, situaţie în care reclamanţii se găseesc în cazul clasic al întoarcerii executării. Așadar, în mod greșit Curtea de Apel București a calificat acţiunea ca fiind în revendicarea unor bunuri mobile.

Acţiunea în restituirea bunurilor, care au format obiectul confiscării parţiale sau totale, atunci când, după săvârșirea executării, intervine casarea hotărârii prin care s-a aplicat această pedeapsă complementară și, ca urmare, înlăturarea ei, este o acţiune de întoarcere a executării silite. Fundamentul ei juridic îl constituie, prin analogie, dispoziţiile art. 311 alin. 2 Cod procedură civilă, care consacră principiul de drept potrivit căruia actele de executare făcute în puterea unei hotărâri casate, sunt desfiinţate de drept.

În ipoteza în care bunurile confiscate nu mai există, așa cum este cazul în speţă, se naște un drept de creanţă care poate fi valorificat printr-o acţiune personală, referitor la care este aplicabil termenul de prescripţie extinctivă prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958. Acest termen începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care pedeapsa confiscării a fost înlăturată, adică a hotărârii care a desfiinţat titlul executoriu al confiscării.

Cum, în cauză, prin decizia penală nr. 2334 din 23 octombrie 1996 Curtea Supremă de Justiţie, prin hotărâre definitivă, a desfiinţat titlul executoriu al confiscării averii, acţiunea reclamantului, din 13 septembrie 2000, se constată a fi promovată peste termenul de trei ani stipulat de textul citat, astfel că ea este prescrisă.

Pe cale de consecinţă, recursul pârâtului a fost admis, s-au casat deciziile date în apel și s-a menţinut sentinţa pronunţată de Tribunalul București, a cărei motivare s-a înlocuit cu considerentele prezentei decizii.