Annulment of conventional mortgage for fraud and specialized principle violation barred by 18-month limitation period

Contract de ipotecă. Acţiune în anularea contractului pentru dol și nerespectarea principiului specializării. Prescripţie

Cuprins pe materii : Drept civil. Obligaţii. Garantarea obligaţilor. Ipoteca convenţională. Prescripţia acţiunii în anularea convenţiei ipotecare

Index alfabetic : Drept civil

- Ipoteca convenţională

- Convenţie/contract de ipotecă

- Nulitatea convenţiei/contractului de ipotecă convenţională

- Prescripţia extinctivă

C. civ., art. 1774 și art. 1776

Decretul nr. 167/1958, art. 7 și art. 9 alin. (2)

1. Ipoteca convenţională este supusă principiului specializării, care privește determinarea imobilului asupra căruia este constituită și a creanţei garantate, conform art. 1774 și art. 1776 C. civ., cu rolul de a oferi terţelor persoane posibilitatea de a-și da seama dacă valoarea imobilului este sau nu acoperită prin ipoteca ce îl grevează.

2. Termenul prescripţiei acţiunii de nulitate a contractului de ipotecă, în caz de viclenie, curge, conform art. 9 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, de la data când cel îndreptăţit a cunoscut cauza de nulitate, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni, de la data încheierii actului.

I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,

decizia nr. 6597 din 25 noiembrie 2004

Prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 88/A din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel București, secţia a III - a civilă, de confirmare, prin respingerea apelului, a sentinţei civile nr. 4357 din 2 septembrie 2003 a Judecătoriei Sectorului 4, reclamanţii G.A. și G.C. susţin, în esenţă, că nelegal s-a respins ca prescrisă și neîntemeiată, acţiunea prin care au cerut anularea contractului din 11 aprilie 1995 prin care au consimţit ipotecarea unui apartament, pentru garantarea împrumuturilor contractate la mai multe bănci de soţii A.

Recursul nu este fondat.

Reclamanţii au invocat, ca motiv de anulare a contractului de ipotecă, dolul, care atrage nulitatea relativă a actului și nerespectarea dispoziţiilor art. 1774 și următoarele C. civ., potrivit cărora ipoteca este supusă principiului specializării.

Acţiunea în anulare pentru vicii de consimţământ este prescriptibilă, iar termenul de prescripţie curge, potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, de la data la care se naște dreptul la acţiune.

Pentru situaţia în care se cere anularea pe motiv de dol, conform art. 9 alin. (2) din decret, prescripţia începe să curgă de la data când cel îndreptăţit a cunoscut cauza de nulitate, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.

Prin urmare, întrucât, prin lege, este stabilit un termen limită de 18 luni înăuntrul căruia persoana îndreptăţită poate să cunoască motivul de nulitate, cursul prescripţiei extinctive începe să curgă cel mai târziu la momentul expirării termenului de 18 luni, calculat de la data încheierii actului.

Or, în speţă, contractul de ipotecă fiind încheiat la data de 11 aprilie 1995, termenul de 18 luni a expirat la data de 11 octombrie 1996, iar acţiunea, înregistrată la data de 13 mai 2003, a fost formulată cu depășirea termenului de prescripţie care, conform art. 9 alin. (2) din decret, a început să curgă cel mai târziu la data de 11 octombrie 1996.

Susţinerea recurenţilor că s-au aplicat greșit dispoziţiile art. 9 din Decretul nr. 167/1958, pentru că nu s-a precizat data când au luat cunoștinţă de înșelăciune, nu este întemeiată. Referitor la termenul de prescripţie, instanţa de apel a reţinut că recurenţii au cunoscut manoperele invocate la data de 17 septembrie 1998, când au reclamat faptele penale.

Faptul că reclamanţii au formulat plângere penală la data de 17 septembrie 1998 nu are însă relevanţă în cauză, deoarece aceștia au sesizat organele de urmărire cu privire la fraudele comise de soţii A. în raporturile acestora cu BANCOOP SA, și nu pentru actele de viclenie folosite pentru inducerea în eroare a recurenţilor cu ocazia încheierii contractului de ipotecă.

Corect s-a reţinut, prin hotărârile atacate, și faptul că încheierea contractului s-a făcut cu respectarea condiţiilor impuse de art. 1774 și următoarele C. civ.

Ipoteca este supusă principiului specializării, care privește determinarea imobilului asupra căruia este constituită și a creanţei garantate prin ipotecă. Acest principiu, consacrat prin art. 1774 și 1776 C. civ., are rolul de a oferi terţelor persoane posibilitatea de a-și da seama dacă valoarea imobilului este sau nu acoperită prin ipotecile care le grevează.

Articolul 1774 C. civ. prevede că în actul de constituire trebuie să se specifice natura și situaţia bunului ipotecat, iar conform art. 1776 C. civ. suma pentru care s-a constituit ipoteca trebuie să fie determinată prin act.

Or, în contractul de ipotecă, încheiat de părţile din proces, se arată cu exactitate că ipoteca privește apartamentul situat la adresa înscrisă în act, se specifică faptul că imobilul nu este grevat de sarcini sau servituţi, indicându-se certificatul de sarcini, se menţionează că bunul se află în circuitul civil și că a fost evaluat la suma de 32.496.000 lei de către expertul băncii. De asemenea, este determinată și creanţa garantată – 300.000.000 de lei.

Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins.