Immutability of aggravation sentence for concurrent offenses under res judicata despite partial pardon of component crimes

Deliberând asupra recursului de față constată:

Prin sentința penală nr. 323 din 28 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Alba, s-a admis contestația la executare formulată de condamnatul M.I, împotriva sentinței penale nr. 281 din 6 octombrie 2000 a Tribunalului Dâmbovița.

S-a descontopit pedeapsa de 30 de ani închisoare în pedepsele componente înlăturându-se sporul de 5 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat grațiate pedepsele de 3 ani închisoare, aplicată pentru art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., prin sentința penală 752/2000 a Judecătoriei Baia Mare și de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, prin sentința penală nr. 806/1998 a Tribunalului Timiș.

În baza art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor aplicate, prin sentința penală nr. 806/1998 a Tribunalului Timiș, pentru infracțiunea prevăzută de art. 176 lit. c) și d) C. pen. și de 9 ani închisoare, aplicată prin aceeași sentință, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, la care s-a adăugat un spor de 5 ani închisoare, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa de 30 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și e) C. pen., precum și măsura de siguranță a interzicerii dreptului de a se afla în municipiul Timișoara, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu 20 august 1997 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța a reținut că pedepsele aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. i) C. pen., intră sub incidentul art. 1 din Legea de grațiere nr. 543/2002, celelalte pedepse fiind aplicate, pentru infracțiuni exceptate de la grațiere conform art. 4 alin. (2) din același act normativ.

Prin decizia penală nr. 7/ A din 21 ianuarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat reținându-se că sporul de pedeapsă de 5 ani închisoare aplicat prin sentința penală nr. 806/1998 a Tribunalului Timiș a intrat în puterea lucrului judecat astfel încât în mod corect a fost menținut de prima instanță.

Condamnatul a declarat recurs solicitând înlăturarea sporului sau cel puțin reducerea acestuia.

Recursul nu este fondat.

Curtea constată că au fost respectate dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen., referitoare la pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni și nu există nici un temei care să justifice înlăturarea sporului de 5 ani închisoare stabilit anterior, printr-o hotărâre definitivă și nici reducerea acestuia.

Cum nici din examinarea cauzei din oficiu nu rezultă existența vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare în condițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator M.I. împotriva deciziei penale nr. 7/ A din 21 ianuarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2003.