Inadmissibility of state liability claim for judicial errors by a commercial entity claiming damages from criminal case delays under Art. 505–507 C. pr. pen.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse, thereby upholding the lower courts' rulings that the claim was inadmissible. The dispute concerned a request for civil damages based on the alleged delay in a criminal investigation, filed by a joint-stock company that had acted as the civil party in that proceeding. The court determined that under Articles 505–507 of the Code of Criminal Procedure, the right to claim compensation for judicial errors is strictly limited to physical persons who were convicted and later acquitted upon retrial or formally released from criminal prosecution. Since the claimant was a legal entity and was never subjected to criminal investigation or indictment as a suspect, it lacked the requisite standing to invoke these specific provisions, rendering the action legally inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedInadmissibility of state liability claim for judicial errors by a commercial entity claiming damages from criminal case delays under Art. 505–507 C. pr. pen: Persoana îndreptăţită a solicita despăgubiri, în temeiul art. 505-507 C.pr.pen., este persoana fizică privată de libertate sau a cărei libertate a fost restrânsă, fiind învinuită eronat de săvârșirea unei infracţiuni, iar nu și societatea comercială ce susţine că a fost păgubită prin tergiversarea cauzei penale în care s-a constituit parte civilă.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Despăgubiri. Cererea societăţii comerciale fondată pe art. 505 – 507 C. pr. pen.
Cuprins pe materii: Drept civil. Obligaţii. Obligaţii izvorând din cauzare de prejudicii. Răspunderea statului pentru erori judiciare. Cererea unei societăţi comerciale, parte civilă, în cauza penală. Inadmisibilitate.
Index alfabetic. Drept civil.
- Despăgubiri. (Cererea societăţii comerciale, pretins vetămate prin tergiversarea procesului penal).
- Eroare judiciară.
- Răspunderea statului. (art. 505-507 C. pr. pen.)
C. pr. pen. : art. 505-507
Persoana îndreptăţită a solicita despăgubiri, în temeiul art. 505-507 C.pr.pen., este persoana fizică privată de libertate sau a cărei libertate a fost restrânsă, fiind învinuită eronat de săvârșirea unei infracţiuni, iar nu și societatea comercială ce susţine că a fost păgubită prin tergiversarea cauzei penale în care s-a constituit parte civilă.
Î.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6556 din 24 noiembrie 2004.
Prin cererea înregistrată sub nr. 1698 din 20 februarie 2001, reclamanta SC „Investar Internaţional Holding” SA București a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru ca acesta să fie obligat la plata sumei de 12.058.864.602 lei despăgubiri civile.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că suma solicitată reprezintă prejudiciul cauzat ca urmare a tergiversării cercetărilor pe o perioadă de 6 ani în dosarul nr. 01145/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București., în care, prin ordonanţa din 11 aprilie 2001, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva inculpaţilor care au produs o pagubă, în cuantumul solicitat, prin săvârșirea infracţiunilor pedepsite de art. 215, ale art. 249 alin. 2 și ale art. 248 Cod penal.
Prin sentinţa civilă nr. 457 din 2 aprilie 2002, Tribunalul București, secţia a III a civilă s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de către pârât și s-a dispus respingerea cererii ca inadmisibilă. Curtea de Apel București, secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 340 din 24 septembrie 2002 a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.
S-a reţinut că cererea reclamantei a fost întemeiată pe prevederile art. 505 – 506 – 507 Cod procedură penală și că pentru a se putea formula o asemenea cerere în condiţiile textelor precizate trebuie ca persoana să fi fost condamnată definitiv, iar ulterior în urma rejudecării cauzei să se fi stabilit prin hotărâre definitivă că nu a săvârșit fapta imputată, ori că aceasta nu există sau că persoana împotriva căreia s-a luat măsura preventivă a fost scoasă de sub urmărire penală sau achitată.
Reclamanta, persoană juridică, nu a fost cercetată penal și calitatea de subiect activ o are doar persoana fizică, inculpat în cauza penală.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta susţinând, în esenţă, că instanţele în mod eronat au admis excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, cu privire la aplicabilitatea art. 506 și 507 Cod proc. penală.
Recursul este nefondat.
În mod corect instanţele de fond și de apel au reţinut că cererea dedusă judecăţii în raport cu dispoziţiile art. 504 și urm. Cod procedură penală este inadmisibilă în raport de condiţiile textului.
Pentru a se putea formula o atare cerere în justiţie, trebuie îndeplinită condiţia textului, respectiv să existe o persoană care să fi fost condamnată definitiv și ulterior, în urma rejudecării cauzei, să se fi stabilit prin hotărâre definitivă că nu a săvârșit fapta imputată, ori că acea faptă nu există.
De asemenea, repararea pagubei este posibilă când persoana a fost cercetată penal pentru săvârșirea unei infracţiuni, dar s-a dispus scoaterea de sub urmărire.
Or, reclamanta, persoană juridică, a avut calitatea de parte vătămată, respectiv de parte civilă în respectiva cauză penală, astfel că textele art. 504 și urm. Cod proc. penală sunt inaplicabile, iar cererea având un asemenea temei juridic este inadmisibilă.
În consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.