Abusive expropriation restitution: validity of preliminary notice registered with holder in timely manner despite missing bailiff service

Imobile preluate în mod abuziv de stat. Restituire. Procedură prealabilă. Notificare. Condiţii.

Cuprins pe materii: Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată. Imobile preluate în mod abuziv. Restituire. Procedură prealabilă

Index alfabetic: Drept civil

- Imobile preluate în mod abuziv de stat

- Restituire

- Procedură prealabilă

- Notificare. Condiţii

Legea nr. 10/2001

Dacă cererea persoanei îndreptăţite la restituirea imobilului a fost adusă la cunoștinţa efectivă a unităţii deţinătoare, în interiorul termenului limită prevăzut de lege, nu trebuie respinsă contestaţia pentru motivul că notificarea nu s-a realizat prin intermediul executorului judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul solicitat, conform art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În acest sens sunt și prevederile art. 21 alin. (4) din actul normativ susmenţionat, potrivit cărora notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul.

I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,

decizia nr. 6365 din 16 noiembrie 2004

Reclamantul K. I. a chemat în judecată Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca, solicitând obligarea acestuia, în calitate de persoană juridică deţinătoare, prin primar, să emită în baza Legii 10/2001 dispoziţie pentru restituirea imobilului – casă și teren în suprafaţă de 400 mp – situat în Cluj- Napoca.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că imobilul în litigiu a fost proprietatea sa, iar în anul 1982 statul i l-a expropriat în scopul construirii unor blocuri de locuinţe.

Prin sentinţa civilă nr. 872 din 12 decembrie 2002, Tribunalul Cluj a respins acţiunea, considerând-o ca inadmisibilă, întrucât notificarea adresată Consiliului local Cluj-Napoca, pentru restituirea imobilului, a fost înregistrată de reclamant la Biroul executorului judecătoresc la data de 21 octombrie 2002, deci după expirarea termenului limită, care era 14 februarie 2002.

Apelul declarat de reclamant, împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 66 din 14 aprilie 2003 a Curţii de Apel Cluj, instanţa reţinând că cererea depusă și înregistrată direct la sediul Primăriei Cluj-Napoca în data de 13 august 2001 nu îndeplinește cerinţele de formă prevăzute de art. 21 din Legea 10/2001 și nu a avut ca efect întreruperea ori suspendarea cursului termenului prevăzut de lege, ce se împlinea la data de 14 februarie 2002.

S-a mai reţinut că a existat o notificare expediată Consiliului local Cluj-Napoca prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se afla imobilul, dar la data de 22 octombrie 2002, cu depășirea termenului imperativ prevăzut de art. 21 din lege.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, susţinând că notificarea a fost depusă în termen legal.

Recursul este fondat.

Instanţele de fond și de apel, fără a analiza pe fond cauza, au considerat că reclamantul a formulat notificarea cu depășirea termenului de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, prelungit ulterior cu încă 6 luni, data limită de depunere a notificărilor fiind 14 februarie 2002; or, așa cum rezultă din actele dosarului, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a fost înștiinţată, despre pretenţiile reclamantului privind restituirea imobilului, în termen legal, conform înregistrării la această instituţie pe data de 13 august 2001.

La dosar se află atât adresa prin care primăria, restituind notificarea, comunică petentului faptul că trebuie să notifice persoana deţinătoare prin executorul judecătoresc, cât și notificarea din data de 21.10.2002, pe care reclamantul o expediase prin intermediul executorului judecătoresc.

Instanţa de apel face referire doar la această a doua notificare, omiţând-o pe cea înregistrată la primărie cu data de 13 august 2001.

Dar, de vreme ce primăria a luat cunoștinţă de pretenţia petentului la data certă de 13 august 2001, deci în interiorul termenului limită prevăzut de lege, nu se poate considera că neîndeplinirea condiţiilor de formă – respectiv comunicarea notificării prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul solicitat – ar putea conduce la pierderea dreptului în substanţa lui.

În acest sens sunt și prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul.

Rezultă că însuși legiuitorul a înţeles că este suficient ca persoana îndreptăţită să se fi adresat în termen, chiar dacă notificarea a fost greșit îndreptată.

Faţă de cele ce preced, recursul a fost admis.