Criminal enforcement challenge barred from challenging lack of guilt evidence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the lower courts' rejection of the conviction's enforcement challenge and ordering the appellant to pay 650,000 lei in judicial fees. The dispute concerned a "contestație la executare" (challenge to the enforcement of the judgment) filed by a prisoner serving a 25-year sentence for murder and robbery, who argued that the original conviction was illegal due to a lack of evidence of guilt, thereby rendering the enforcement warrant null. The court held that under Article 461(1)(c) of the Code of Criminal Procedure, a challenge to execution is limited to resolving ambiguities or impediments arising during the enforcement phase and cannot be used to re-examine the merits of the case or allege jurisdictional errors or lack of proof of guilt, which are matters of substantive law already definitively settled. Consequently, the original conviction remains in force, and the appellant's attempt to use the enforcement challenge procedure to circumvent the res judicata effect of the final judgment was rejected.
Legislator headnote
AI generatedart. 211 alin. (1) C. pen, art. 461 lit. c) C. proc. pen, art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Criminal enforcement challenge barred from challenging lack of guilt evidence: În conformitate cu dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută ori vreo împiedicare la executare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 134 din 8 iulie 1998 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4332 din 7 noiembrie 2000 a Curții Supreme de Justiție a fost condamnat M.M. la pedeapsa de 25 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și tâlhărie, prevăzute de art. 176 lit. d) și art. 211 alin. (1) C. pen.
La 25 septembrie 2002 condamnatul M.M. a formulat contestație la executarea hotărârii arătate susținând, în baza art. 461 lit. c) C. proc. pen., că execută pedeapsa de 25 ani închisoare în baza unui mandat ilegal.
Tribunalul Bihor, prin sentința penală nr. 232 din 25 noiembrie 2002 a respins contestația la executare considerând că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 461 lit. c) C. proc. pen., condamnatul neinvocând ivirea unor nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, ci chestiuni de fond, respectiv lipsa probelor de vinovăție.
Prin decizia penală nr. 12 din 21 ianuarie 2003 Curtea de Apel Oradea, a respins apelul declarat de condamnatul M.M. împotriva sentinței primei instanțe, considerând neîntemeiate criticile formulate în sensul că nelegalitatea hotărârii de condamnare în absența probelor de vinovăție constituie o cauză de nulitate a mandatului de executare a pedepsei închisorii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal contestatorul care a susținut, că hotărârea de condamnare ar fi lovită de nulitate, că nu exista probe de vinovăție și că efectele acestei hotărâri pot fi înlăturate prin admiterea contestației la executare formulate.
Recursul declarat este neîntemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută ori vreo împiedicare la executare.
Așadar, potrivit textului, contestația la executare poate fi introdusă doar în vederea înlăturării unor neclarități ori incidențe apărute în cursul executării, neputând să fie modificată hotărârea ori să se aducă atingere autorității de lucru judecat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că recurentul condamnat a invocat violări ale legii ori vicii de judecată comise de instanțele care au pronunțat sau menținut condamnarea, iar aceste nulități nu pot fi valorificate pe calea contestației la executare introdusă în baza dispozițiilor evocate.
În consecință, soluția instanței de control judiciar de menținere a hotărârii tribunalului este corectă, împrejurare în care, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va dispune respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea condamnatului, potrivit art. 192 alin. (2) din același cod, la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator M.M. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 21 ianuarie 2003 a Curții de Apel Oradea.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2003.