Appeal admissibility of severance order where course of proceedings not interrupted under Art. 282(2) CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal (recurs), upholding the appellate court's refusal to allow an appeal against a first-instance decision ordering the severance of claims, thereby confirming the procedural ruling that such severance is not subject to immediate appeal or cassation unless it interrupts the course of the trial. The dispute arose from a civil action regarding the in-kind restitution of an immovable property, where the first-instance court severed a supplemental request to annul certain sale contracts from the main action, arguing the initial formulation violated procedural rules; the appellant challenged this severance as an illegal splitting of a unitary process that suspended the trial. The decisive legal basis was Article 282(2) of the Code of Civil Procedure, which bars appeals against preliminary orders unless they interrupt the course of the proceedings; the Court determined that because the same instance set a specific hearing date for the severed cases immediately after the severance order, the course of the trial was not suspended or interrupted, rendering the severance order immune from immediate review.
Legislator headnote
AI generatedart. 282 alin. (2) C. proc. civ, art. 134 C. proc.civ; Appeal admissibility of severance order where course of proceedings not interrupted under Art. 282(2) CPC: Încheierea prin care instanţa de fond a dispus disjungerea a două cereri, nu întrerupe judecata – care continuă, dar separat – în sensul prevăzut de art. 282 alin. (2) C. proc. civ. și, ca urmare, nu este supusă căii de atac a apelului sau, după caz, a recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Încheiere prin care s-a dispus disjungerea unei cereri. Căi de atac
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecata. Încheiere de disjungere. Căi de atac
Index alfabetic : Drept procesual civil
- Încheiere de disjungere
- Apel
- Recurs
C. proc. civ., art. 282 alin. (2)
Încheierea prin care instanţa de fond a dispus disjungerea a două cereri, nu întrerupe judecata – care continuă, dar separat – în sensul prevăzut de art. 282 alin. (2) C. proc. civ. și, ca urmare, nu este supusă căii de atac a apelului sau, după caz, a recursului.
I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,
decizia nr. 6050 din 3 noiembrie 2004
Prin acţiunea civilă introdusă la 18 decembrie 1997 și precizată la 19 ianuarie 1999 reclamanta B.M. a solicitat, în temeiul art. 1 și 2 din Legea nr. 112/1995, restituirea în natură a unui imobil situat în București, compus din teren și construcţie.
În urma conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria sectorului 1 București și Tribunalul București, soluţionat în recurs prin decizia nr. 1468 din 09 martie 2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, cauza a fost trimisă Tribunalului București pentru judecarea în primă instanţă, făcând obiectul dosarului nr. 4406/2001 aflat pe rolul Tribunalului București, secţia a V-a civilă.
Reclamanta a depus, la data de 7 februarie 2002, o cerere precizatoare prin care solicită desfiinţarea contractelor de vânzare-cumpărare prin care pârâtul Consiliul General al Municipiului București a vândut părţi din imobilul în litigiu numiţilor O.I. și O.C. (contractul nr. 979/27145 din 29 octombrie 1996), D.C. și D.G. (contractul nr. 978/29675 din 08 octombrie 1996).
Prin încheierea din 22 ianuarie 2003, Tribunalul București, secţia a V-a civilă, a stabilit că cererea din 7 februarie 2002 are ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare și reprezintă o completare la acţiune formulată cu neobservarea prevederilor art. 132 și art. 134 C. proc.civ., temeiuri pentru care a dispus disjungerea ei și a fixat termen la data de 19 februarie 2003 în vederea judecării cauzelor disjunse.
Împotriva acestei încheieri reclamanta a declarat apel, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 207 A din 7 aprilie 2003 a Curţii de Apel București, secţia a III-a civilă.
Prin recursul declarat, reclamanta a solicitat casarea deciziei date în apel și anularea disjungerii dispusă prin încheierea primei instanţe.
Motivând recursul, reclamanta arată că disjungerea cauzei, dispusă de prima instanţă, constituie, în realitate, despărţirea în două a unui proces unitar, încălcând dispoziţiile art. 55, 120, 135 și 165 C. proc.civ., a fost luată fără precizarea vreunui temei legal, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 132, 134 din același cod, avute în vedere de prima instanţă, se contravine prevederilor art. 1, 2 și 46 din Legea nr. 10/2001 și a avut, drept consecinţă, întreruperea cursului judecăţii, considerente pentru care decizia instanţei de apel este esenţial nelegală și vădit netemeinică.
Recursul nu este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.
În cauză, însă, măsura disjungerii, dispusă la 22 ianuarie 2003, nu a avut ca efect suspendarea sau întreruperea cursului judecăţii nici uneia dintre cauzele distincte, astfel formate, întrucât aceeași instanţă a fixat și termen pentru data de 19 februarie 2003 în vederea judecării pricinilor disjunse.
În aceste condiţii, decizia dată în apel este legală, criticile referitoare la însăși măsura disjungerii neputând fi cercetate în stadiul procesual în care se află pricina, atât apelul, cât și recursul trebuind a fi limitate la examinarea existenţei sau neexistenţei vreunui caz de suspendare sau întrerupere a cursului judecăţii în raport cu dispoziţiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ.
Ca urmare, recursul a fost respins.