Validity of sale of another person’s property: absolute nullity not applicable to contract by non-owner
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice allowed the appeal, reversing the appellate decision and upholding the first instance ruling that dismissed the plaintiffs' claim, thereby leaving the original first-instance dismissal in force. The dispute concerned a request for absolute nullity of a notarized real estate sale contract, where the true property owners challenged a transaction in which a non-owner had sold their land to third-party buyers. Relying on Article 968 of the Civil Code, the Court held that selling another person's property is not legally prohibited nor contrary to public order or good morals, and thus does not render the contract absolutely null; instead, the true owner retains their right to file a vindication action or oppose their ownership to the possessor, meaning the nullity claim was legally unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 968 C. civ; Validity of sale of another person’s property: absolute nullity not applicable to contract by non-owner: Potrivit art. 968 C. civ., cauza este ilicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Contract de vânzare-cumpărare. Vânzarea lucrului altuia. Acţiunea adevăratului proprietar pentru anularea contractului
Cuprins pe materii : Drept civil. Obligaţii. Contracte. Partea generală. Condiţii de valabilitate. Nulitate. Partea specială. Contract de vânzare-cumpărare având ca obiect bunul altuia
Index alfabetic : Drept civil
- Contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect bunul altuia
- Acţiune pentru nulitatea contractului
C. civ. , art. 968
1. Contractul de vânzare-cumpărare a unui bun nu este prohibit de lege și nici contra bunelor moravuri sau ordinii de drept și, deci, adevăratul proprietar nu poate solicita constatarea nulităţii contractului.
2. Prin vânzarea bunului său de către o altă persoană, adevăratul proprietar nu își pierde dreptul, ci, dacă bunul se află în posesia altei persoane, poate recurge la acţiunea în revendicare, iar dacă stăpânește bunul va putea opune dreptul său de proprietate celui ce invocă drept titlu actul încheiat cu un neproprietar.
I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,
decizia nr. 5801 din 21 octombrie 2004
La 18 iunie 2001, reclamantele S.M. și D.D. au chemat în judecată pe pârâţii H.T., Ț.R. și Ț.V. solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 910 din 2 august 2000, prin care primul pârât a vândut secunzilor un teren, în suprafaţă de 4399 mp, situat în intravilanul comunei Dobra.
Motivând acţiunea, reclamantele au arătat că terenul, obiect al contractului intervenit între pârâţi, este proprietatea lor.
Prin sentinţa civilă nr. 1331 din 24 aprilie 2002, Judecătoria Deva a respins acţiunea cu motivarea că, potrivit raportului de expertiză tehnică, necontestat de părţi, terenul în litigiu este înscris atât în titlul de proprietate emis reclamantelor în temeiul Legii nr. 18/1991, cât și în cel emis pârâtului H.T., convingerea instanţei fiind că, prin titlul de proprietate emis reclamantelor, nu le-a fost atribuit terenul, acesta fiind atribuit pârâtului H.T. prin titlul de proprietate care i-a fost eliberat.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 526/A din 17 decembrie 2003, a admis apelul reclamantelor și a schimbat sentinţa primei instanţe, în sensul că a admis acţiunea și a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare intervenit între pârâţi.
Pârâţii au declarat recurs, susţinând, în esenţă, printre altele, că instanţa de apel a admis o acţiune inadmisibilă, neobservând că reclamantele aveau altă cale dacă se pretind lezate în drepturile lor, că pârâţii au încheiat contractul cu bună-credinţă, că nu există nici un caz de nulitate absolută a contractului
Recursurile sunt întemeiate.
Obiect al procesului este constatarea nulităţii absolute pentru cauză ilicită a contractului prin care pârâtul H.T. a vândut pârâţilor Ț.R. și Ț.V. lucrul altuia, anume terenul pretins de reclamante a fi proprietatea lor.
Potrivit art. 968 C. civ., cauza este ilicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
În legislaţia civilă, nu numai că nu este interzisă vânzarea bunului altuia, dar, așa cum rezultă din dispoziţiile art. 1895 și urm. C. civ., titlul translativ de proprietate care emană de la un neproprietar este una din condiţiile cerute pentru a se putea dobândi proprietatea prin uzucapiune (după o posesie utilă) de 10 – 20 ani.
Nu trebuie înţeles, însă, că adevăratul proprietar se află la discreţia celor ce doresc să dispună de bunurile sale.
Prin vânzarea bunului său de către o altă persoană, adevăratul proprietar nu își pierde dreptul, ci, dacă bunul se află în posesia altei persoane, poate recurge la acţiunea în revendicare, cât timp nu a intervenit uzucapiunea, iar dacă stăpânește bunul va putea opune dreptul său de proprietar celui ce invocă drept titlu actul încheiat cu un neproprietar.
În consecinţă, întrucât contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâţi nu este prohibit de lege și nici contrar bunelor moravuri sau ordinii de drept, și, deci, nu era lovit de nulitate absolută, reclamantele nu puteau solicita cu temei constatarea nulităţii.
Statuând contrariul, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre esenţial nelegală.
Pentru cele arătate, recursurile au fost admise, iar decizia atacată a fost modificată în sensul că apelul declarat de reclamante, împotriva sentinţei primei instanţe, a fost respins ca nefondat.