Death of represented party in civil litigation: nullity of judgment and mandatory joinder of heir before mandate assessment.

Acţiune. Părţile. Decesul pârâtului reprezentat în proces de un mandatar. Consecinţe.

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedură contencioasă. Părţile. Folosinţa și exerciţiul drepturilor procesuale.. Decesul mandatarului uneia dintre părţi.

Index alfabetic. Drept procesual civil.

- Părţille în proces

- Mandatarul părţii decedate. Consecinţe.

C. pr. civ. : art. 41 și urm.

art. 67 și urm.

art. 105

art. 243 alin. 1 pct.1

În raport cu art. 41 și următoarele , art. 67 și urm., art. 105 și art. 243 alin. 1 pct.1 Cod procedură civilă hotărârea instanţei este sancţionată cu nulitatea în cazul în care una din părţi era decedată , chiar dacă era reprezentată de un mandatar. Într-un asemenea caz, instanţa suspendă judecata până la introducerea în proces a moștenitorului părţii decedate și stabilește care este opţiunea acestuia cu privire la mandatul dat de autorul său.

Î.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5761 din 21 octombrie 2004

La 22 ianuarie 2003, reclamantul T.I. și alţii au chemat în judecată pe pârâtul T. H. prin mandatar S.T., pentru a fi obligat în temeiul art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999, modificată prin Legea nr. 241/2001, în calitate de proprietar al imobilului situat în Brașov la încheierea contractului de închiriere pentru locuinţele pe care reclamanţii le deţin în imobil.

S-a motivat că, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, titlul de proprietate al pârâtului a fost preferat titlurilor de proprietate ale reclamanţilor - obţinute în condiţiile Legii nr.112/1995 - și, pe cale de consecinţă, aceștia redevin chiriași.

Judecătoria Brașov prin sentinţa civilă nr.7365 din 09.09.2003 a respins acţiunea reţinând că, în urma admiterii acţiunii în revendicare formulată de către pârât, contractele de vânzare-cumpărare încheiate de reclamanţi, în temeiul Legii nr. 112/1995, nu au fost „desfiinţate implicit”, această noţiune nefiind recunoscută ca o cauză de neeficacitate a actului juridic civil. Că, art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999, modificată, face referire expresă la titularii de contracte de vânzare-cumpărare „desfiinţate prin hotărâre judecătorească” , ceea ce nu este cazul în speţă. Instanţa de fond reproșează reclamanţilor faptul că nu au cerut chiar ei desfiinţarea propriilor contracte de vânzare-cumpărare.

Apelul declarat de reclamanţi a fost admis de Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr.118/Ap din 11.11.2003, sentinţa judecătoriei find schimbată în sensul admiterii acţiunii și obligării pârâtului să încheie cu reclamanţii contractele de închiriere, pentru locuinţele în litigiu. Instanţa de apel a reţinut că reclamanţii, foști chiriași, au cumpărat locuinţele, în temeiul prevederilor Legii nr. 112/1995, însă prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabil, s-a apreciat că titlul de proprietate al pârâtului este preferabil titlurilor de proprietate ale reclamanţilor, astfel că a fost admisă acţiunea în revendicare formulată de pârâtul din prezenta cauză. Așa fiind, titlurile de proprietate ale reclamanţilor nu mai au nici o eficienţă juridică, deci poate fi asimilat contractelor considerate desfiinţate. Prin analogie, reclamanţii se află în situaţia reglementată de art.6 din O.U.G. nr.40/1999.

Împotriva acestei hotărâri, în calitate de moștenitoare a pârâtului, a declarat recurs T.S., prin mandatar S.T. Au fost invocate ca motive de casare prevederile art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă, astrfel:

- Acţiunea a fost formulată împotriva pârâtului T. H. la 22.01.2003. Pârâtul a decedat la 19.05.2003 și, potrivit certificatului de moștenitor, recurenta a fost declarată unică moștenitoare la data de 06.10.2003. Curtea de Apel Brașov a obligat, deci, o persoană decedată, ceea ce conduce la nulitatea hotărârii.

- În speţă, nu sunt aplicabile prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999, acestea fiind de strictă interpretare. Or, reclamanţilor nu le-au fost anulate contractele de vânzare-cumpărare, condiţie obligatorie pentru ca proprietarul să poată fi obligat să încheie contract de închiriere cu aceștia.

Recursul se privește ca fondat, în limitele și pentru motivele ce urmează.

Pârâtul, proprietar al imobilului, a decedat pe parcursul desfășurării procesului. Acesta a avut un mandatar în persoana lui S.T. Indiferent dacă mandatarul a avut sau nu cunoștinţă, în faza de fond sau/și apel, de decesul pârâtului, cert este că acesta a reprezentat o persoană decedată, care avea, însă, un moștenitor, posesor al unui certificat de moștenitor din 06.10.2003 notat în Cartea Funciară, împrejurare necunoscută de instanţă și nu din vina ei.

Potrivit art. 71 din Codul de procedură civilă, mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat, ci dăinuiește până la retragerea lui de către moștenitori.

Acest text de lege trebuie interpretat, prin raportare la art. 67 C. pr. civ., potrivit căruia părţile pot să exercite drepturile procesuale personal sau prin mandatar.

Din momentul decesului pârâtului, parte în proces devine recurenta moștenitoare care poate să-și exercite drepturile personal sau prin mandatar (art. 67 alin. 1).

Pentru a vedea dacă mandatul dăinuiește (art. 71 teza 2) moștenitoarea urmează să-și exprime punctul de vedere cu privire la mandatul dat de autorul său; pentru aceasta, trebuia, însă, introdusă în proces, ceea ce nu s-a făcut. Numai în situaţia în care moștenitoarea, introdusă în proces, nu retrăgea mandatul, acesta rămânea valabil. Or, prima condiţie, de introducere în cauză nu s-a îndeplinit.

În consecinţă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanţe pentru rejudecarea apelului, după introducerea în cauză a moștenitoarei și exprimarea expresă a opţiunii acesteia cu privire la mandatul dat de autorul său.

Admiterea primului motiv de casare face de prisos examinarea motivului doi de casare. Cu ocazia rejudecării apelului vor fi examinate toate celelalte motive invocate în cererea de recurs.