Challenge in annulment limits: Exclusion of errors of judgment and subsidiary cassation grounds under Art. 318 Civil Procedure Code

Contestaţie în anulare. Cazurile reglementate prin art. 318 C. proc. civ. Sensul reglementării

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile de atac. Contestaţie în anulare fondată pe art. 318 C. proc. civ. Sensul reglementării

Index alfabetic : Drept procesual civil

- Contestaţie în anulare

C. proc. civ. art. 318

1. Numai o greșeală materială esenţială, care a determinat o soluţie eronată poate fi invocată pe calea contestaţiei în anulare, în temeiul primei teze din art. 318 C. proc. civ. Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale.

2. Contestaţia în anulare, în temeiul tezei a doua din art. 318 C. proc. civ. – omisiunea examinării vreunuia din motivele de modificare sau de casare – nu este fondată în cazul în care instanţa de recurs a grupat argumentele folosite de recurent și a apreciat că discutarea și aprecierea unui motiv de casare face inutilă cercetarea motivelor subsumate celui analizat, răspunzându-se recursului printr-un considerent comun.

I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,

decizia nr. 5738 din 20 octombrie 2004

La data de 30 noiembrie 2001 reclamantul M.N. a chemat în judecată, în temeiul Legii nr.10/2001, pe pârâţii Primăria comunei Dănești, judeţul Gorj, Comisia judeţeană Gorj de aplicare a Legii nr.18/1991, și mai multe persoane fizice pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să i se restituie în proprietate două suprafeţe de teren, de câte 0,25 ha fiecare, situate pe raza comunei Dănești, judeţul Gorj.

Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr.288 din 13 decembrie 2001, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.

Soluţia pronunţată de tribunal a fost confirmată de Curtea de Apel Craiova, care, prin decizia civilă nr.38 din 26 martie 2002, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Recursul pronunţat de reclamant împotriva acestei decizii a fost respins ca nefondat prin decizia nr.5492 din 18 decembrie 2003 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, secţia civilă .

Împotriva deciziei dată în recurs, reclamantul a formulat contestaţie în anulare prin care a susţinut că dezlegarea dată cauzei este rezultatul unei greșeli materiale și că, respingând recursul, instanţa a omis să cerceteze motivele de casare, fără ca reclamantul să precizeze în contestaţie care anume este greșeala materială comisă de instanţa de recurs și care este motivul de casare omis a fi analizat.

Din cercetarea contestaţiei în anulare, cât și din petiţia depusă ulterior de reclamant și intitulată „întâmpinare”, rezultă că nemulţumirea acestuia privește soluţia dată în fond litigiului, din moment ce contestatorul o apreciază ca netemeinică și nelegală și totodată, reproșează instanţei de casare că a ignorat o serie de dovezi ce erau hotărâtoare în opinia contestatorului.

Contestaţia în anulare nu este fondată.

Potrivit art.318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Primul motiv invocat de contestator – dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale –, are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecinţă darea unei soluţii greșite. Este deci vorba de acea greșeală pe care o poate comite instanţa prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluţia pronunţată.

Numai o greșeală materială esenţială, care a determinat o soluţie eronată, poate fi invocată pe calea contestaţiei în anulare. Textul mai sus citat vizează, așadar, greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale, astfel cum se apără contestatorul. În realitate, contestatorul se plânge aceleiași instanţe ce a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile juridice dintre părţi, așa încât demersul reclamantului nu poate fi apreciat ca o contestaţie în anulare, ci, mai de grabă, ca un recurs la recurs, inadmisibil în sistemul nostru procesual civil.

Cu referire la cel de al doilea motiv invocat de contestator și anume, omisiunea instanţei de recurs de a cerceta toate motivele de casare invocate de reclamant se constată că, în adevăr, instanţa a analizat un singur motiv de casare, dar care odată discutat și rezolvat, a făcut inutilă cercetarea celorlalte motive, întrucât acestea din urmă erau – prin natura lor –, subsumate motivului de casare analizat și pe care doar îl sprijineau.

Astfel, instanţa de casare, în cadrul procesual instituit de reclamantul-contestator (Legea nr.10/2001) a reţinut că, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, dată în temeiul Legii nr.18/1991 (decizia civilă nr.13584/14 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Craiova), li s-a reconstituit pârâţilor-persoane fizice dreptul de proprietate asupra celor două suprafeţe de teren revendicate de reclamant în prezentul litigiu, și astfel, în temeiul art.8 din Legea 10/2001, instanţa de recurs a răspuns reclamantului că nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile al căror regim juridic a fost reglementat prin Legea nr.18/1991.

Întrucât instanţa de recurs a fost în drept să grupeze argumentele folosite de recurent și să aprecieze care din motivele de casare este determinant pentru lămurirea raporturilor juridice dintre părţi și întrucât discutarea și rezolvarea acestui motiv de casare a făcut inutilă cercetarea motivelor subsumate celui analizat, răspunzându-se recursului printr-un considerent comun, se poate aprecia astfel că demersul contestatorului nu întrunește condiţiunile cerute de art. 318 C. proc. civ.

Faţă de cele ce preced, contestaţia în anulare a fost respinsă.