Land restitution appeal: violation of the principle of contradiction and active judicial role due to unadjudicated ex officio exceptions

Judecata în apel. Principiul contradictorialităţii. Rolul activ al judecătorului. Privarea părţii de un grad de jurisdicţie

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecata. Dezbateri. Principiul contradictorialităţii. Rolul activ al judecătorului. Privarea părţii de un grad de jurisdicţie

Index alfabetic : Drept procesual civil

- Judecată

- Dezbateri

- Principiul contradictorialităţii

- Rolul activ al judecătorului

C. proc. civ., art. 129 – 130

Instanţa de apel nu trebuie să se limiteze a expune, în hotărâre, toate criticile invocate de apelant, având obligaţia de a se pronunţa cu privire la fiecare motiv, să pună în discuţia părţilor excepţiile pe care le ridică din oficiu, pentru a da posibilitate instanţei de recurs să exercite controlul judiciar. Analizarea direct în recurs a criticilor aduse hotărârii primei instanţe ar duce la privarea părţii de un grad de jurisdicţie și la încălcarea principiului „non omisso medio”, ceea ce este inadmisibil.

I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,

decizia nr. 5699 din 19 octombrie 2004

La 11 octombrie 2002, C. Gh. a chemat în judecată Municipiul București și Consiliul Local al Sectorului 6, pentru a fi obligaţi, în temeiul Legii nr.10/2001, să-i restituie în natură un teren situat în București.

Prin sentinţa nr.40 din 24 ianuarie 2003, Tribunalul București, secţia a V-a civilă a respins ca inadmisibilă acţiunea.

Prin decizia nr.276 din 4 iunie 2003, Curtea de Apel București, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul susţinând, în esenţă, că: s-a încălcat principiul contradictorialităţii procesului civil, deoarece instanţa de apel nu a pus în dezbaterea părţilor motivele de fapt și de drept referitoare la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art.8 din Legea nr.10/2001 și legitimarea procesuală activă a apelantului-reclamant, câtă vreme acestea nu au fost avute în vedere de instanţa de fond, când a respins acţiunea ca inadmisibilă; instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate; s-a interpretat greșit dispoziţiile art.8 din Legea nr.10/2001, care ar justifica menţinerea soluţiei instanţei de fond, fără a se observa că, pentru terenurile ce intră sub incidenţa legii fondului funciar, dispoziţiile Legii nr.10/2001 au caracter de complinire.

Recursul declarat de reclamant este fondat.

Instanţa de apel, deși a expus în hotărâre toate criticile invocate de reclamant, nu se pronunţă decât asupra unui singur motiv de apel ce se referea la nerespectarea principiului contradictorialităţii, pe care îl consideră nefondat.

În această situaţie, instanţa de recurs nu poate exercita controlul judiciar asupra hotărârii pronunţate, iar analizarea, direct în faza recursului, a motivelor ar duce la privarea părţii de un grad de jurisdicţie și implicit la încălcarea principiului „non omisso medio”, ceea ce este inadmisibil.

Pe de altă parte, instanţa de apel, în motivarea soluţiei, reţine că apelantul-reclamant nu are legitimare procesuală pentru acţiunea în revendicare deoarece nu este unicul moștenitor al autorului său, C.A., și nici calitate de „persoană îndreptăţită” în sensul dispoziţiilor Legii nr.10/2001. Or, acestea sunt excepţii pe care instanţa de apel nu le-a pus în dezbaterea părţilor, încălcând astfel principiul contradictorialităţii procesului civil, ceea ce atrage desfiinţarea hotărârii.

De asemenea, incidenţa în cauză a art.8 din Legea nr.10/2001, evocat de instanţa de apel în motivarea deciziei, nu a fost supusă discuţiei în contradictoriu a părţilor, deși, potrivit art.129 (4) Cod procedură civilă instanţa avea această obligaţie.

Faţă de cele ce preced Curtea a admis recursul, a casat decizia atacată și s-a trimis cauza aceleiași instanţe pentru rejudecarea apelului.