Union's improper-representation damages claim belongs to civil court; appeal rejected

Competenţă. Acţiunea salariatului împotriva sindicatului care l-a reprezentat într-un litigiu de muncă. Competenţa materială.

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competenţa instanţei. Competenţa materială. Acţiunea salariatului împotriva organizaţiei sindicale pentru reprezentarea defectuoasă într-un litigiu de muncă.

Index alfabetic: Drept procesual civil

- Acţiunea salariatului împotriva sindicatului

- Competenţa instanţei

- Competenţa materială

Legea sindicatelor, nr. 54/2003: art. 28

C. muncii: art. 281, 248

C. proc. civ.: art. 1 și 2

Acţiunea salariatului împotriva organizaţiei sindicale de a-i fi plătite daune materiale și morale, pentru modul defectuos în care l-a reprezentat într-un litigiu de muncă, este de competenţa instanţei civile iar nu de competenţa instanţei de drept al muncii.

Aceasta deoarece acţiunea are ca temei un raport de mandat derivând din prevederile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, care nu este un raport de muncă și nici un raport juridic dintre parteneri sociali, astfel cum acestea sunt reglementate de Codul muncii, ci un raport de drept civil, guvernat de dispoziţiile art. 1532 și următoarele din Codul civil.

I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,

decizia nr. 5671 din 18 octombrie 2004

Reclamanta D. A. a chemat în judecată Sindicatul Liber „P”, solicitând obligarea acestuia să-i plătească, cu titlu de daune materiale și daune morale, echivalentul bănesc al prejudiciilor suferite ca urmare a modului defectuos în care i-a apărat drepturile ce decurg din legislaţia muncii, în raporturile de muncă cu angajatorul.

Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 546 din 7 mai 2003, și-a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Constanţa, cu motivarea că litigiul nu este un conflict de muncă.

La rândul său, Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 9968 din 23 iunie 2003, s-a declarat necompetentă și, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, a înaintat dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului.

Curtea de Apel Constanţa, Secţia civilă, prin decizia nr. 35 din 25 iulie 2003, a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Constanţa, reţinând că este vorba de un litigiu civil și nu de un conflict de muncă, de competenţa jurisdicţiei muncii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat că regulatorul de competenţă pronunţat în cauză nesocotește principiul disponibilităţii și normele de competenţă prevăzute pentru jurisdicţia muncii.

Recursul este nefondat.

Textul art. 281 din Codul muncii atribuie, limitativ, jurisdicţiei muncii două categorii de litigii, prevăzute expres în cuprinsul acestui cod. Prima categorie circumscrie conflictele de muncă referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă sau, după caz, colective de muncă. În sensul art. 248 alin. 1 din Codul muncii, asemenea conflicte își au izvorul în raporturile de muncă. A doua categorie se referă la cererile privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, deduse din reglementările privind dialogul social, cuprinse în titlul VII al Codului muncii.

În speţă, litigiul, prin obiectul său, vizează raportul de mandat tacit prevăzut de art. 28 din Legea sindicatelor, nr. 54/2003. Cum un asemenea raport, prin definiţie, conţinut și efecte, nu este un raport de muncă și nici un raport juridic dintre parteneri sociali, ci un raport de drept civil, guvernat de dispoziţiile art. 1532 și urm. din Codul civil, rezultă că, din punct de vedere material, competenţa aparţine instanţei civile și nu jurisdicţiei muncii. Ca urmare, în baza art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competenţa aparţine Judecătoriei Constanţa.

Faţă de cele arătate, recursul a fost respins.