Imprescriptibility of reclamation action for state-abused real estate and nullity of donation under Law 213/1998

Imobil preluat în mod abuziv de stat. Revendicare. Acţiune în constatarea nulităţii donaţiei către stat. Imprescriptibilitate

Cuprins pe materii: Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată. Imobile preluate în mod abuziv. Revendicare. Acţiune în constatarea nulităţii donaţiei către stat. Imprescriptibilitate

Index alfabetic: Drept civil

- Imobile preluate în mod abuziv de stat

- Revendicare

- Acţiune în constatarea nulităţii donaţiei către stat. Imprescriptibilitate

Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică

și regimul juridic al acesteia: art. 6 alin. (2)

Acţiunea în constatarea nulităţii unui act de donaţie către stat nu este prescrisă în raport cu prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Dispoziţiile legale sus menţionate – potrivit cărora „bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie” – derogă de la prevederile legii generale privind prescripţia extinctivă – Decretul nr. 167/1958, tocmai pentru a repara abuzurile fostului regim comunist.

Î.C.C.J.,secţia civilă și de proprietate intelectuală,

decizia nr. 5362 din 28 septembrie 2004

Prin acţiunea introdusă la data de 17 septembrie 1999 la Tribunalul Argeș, reclamanta R. G., în contradictoriu cu Municipiul Pitești și R.A. „R.” Pitești, a solicitat să fie obligate pârâtele să-i respecte dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Pitești și să se constate că actul de donaţie nr. 1623/16.10.1961, încheiat între R. E. S. și R. G. (autorii reclamantei), pe de o parte, și fostul Sfat Popular al orașului Pitești, pe de altă parte, act prin care se dona statului imobilul în discuţie, compus din casă și teren în suprafaţă de 434 mp, a fost întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor art. 948 Cod civil referitoare la existenţa consimţământului sau valabilitatea acestuia, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998.

În susţinerea cererii, reclamanta a arătat că autorii săi au dobândit imobilul în litigiu prin act autentic de vânzare-cumpărare încheiat la data de 10.01.1927, că familia sa a fost supusă persecuţiilor de regimul comunist care i-a impus să-și cedeze toată averea, inclusiv imobilul în litigiu, precum și faptul că socrul său R. E. S. a fost arestat timp de 60 de luni.

Urmare acestor presiuni, la care au fost supuși, soţii R. (autorii reclamantei) s-au îmbolnăvit grav, condiţii în care, pe fondul frecventelor chemări la organele de partid și securitate, a fost semnat actul de donaţie în discuţie.

Prin sentinţa civilă nr. 98 din 6 aprilie 2000, Tribunalul Argeș a admis acţiunea obligând pârâţii să-i respecte dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu și constatând că actul de donaţie a fost încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor art. 948 Cod civil. De asemenea, instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului de a invoca nulitatea relativă, ridicată de pârâţi, ca neîntemeiată.

Apelul declarat de pârâţi a fost admis de Curtea de Apel Pitești care, prin decizia civilă nr. 59/A din 29.06.2001, a desfiinţat sentinţa și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanţă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.

Curtea Supremă de Justiţie – Secţia civilă, prin decizia nr. 4139/20.11.2002, a admis recursul, a casat decizia dată în apel și a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Pitești.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 85/A/29.05.2003, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţi.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii, invocând, în esenţă, prescripţia dreptului de a invoca nulitatea relativă în raport de prevederile art. 959 Cod civil, art. 3 și art. 9 din Decretul nr. 167/1958.

Recursul este nefondat.

Din probele administrate în cauză reiese că imobilul a trecut în proprietatea statului în mod abuziv, consimţământul autorilor reclamantei fiind viciat prin violenţe psihice, cauzate de șicanele la care au fost supuși donatorii, persecutaţi de vechiul regim.

Că este așa, recunoaște și Consiliul Judeţean Argeș care, prin adresa nr. 1017/17.02.1997, atestă faptul că „donaţia” imobilului a fost „forţată”.

Acţiunea în constatarea nulităţii actului de donaţie nu este prescrisă faţă de prevederile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998.

Conform acestui text, „bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie”.

Aceste dispoziţii ale Legii nr. 213/1998 derogă de la prevederile legii generale privind prescripţia extinctivă – Decretul 167/1958, tocmai pentru a repara abuzurile fostului regim comunist.

Faţă de cele prezentate, recursul a fost respins ca nefondat.