Legislator Case Law & Legislation
ICCJ_82502 AI generated

Civil liability for unjustified customs collection: prohibition against cumulating legal interest with judicial revaluation of monetary debt in tort reparation

Case Number ICCJ_82502
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Outcome Partially Allowed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice partially admitted the appeal of the customs authority, modifying the lower courts' decisions to dismiss the claim for 4,020,579,833 lei in legal interest, while maintaining the obligation to pay the inflated/reevaluated principal sum, procedural costs, and other quantified damages (including lost profits and exchange rate differences). The dispute involved a civil tort and unjust enrichment action brought by a company against state authorities after the erroneous collection of excessive customs duties, which were later confirmed as due for return by a res judicata decision; the key issue was whether the debtor could be liable for both the judicial revaluation of the monetary debt to cover inflation-based loss and separate legal interest. Relying on the Civil Code provisions for tort liability and monetary obligations, the court held that while tort liability requires integral repair of prejudice, the principle of *bis eadem dicere ridiculum est* prohibits cumulating legal interest with damages that already encompass the loss of value through revaluation, rendering the additional interest award illegal.

Legislator headnote

AI generated

art. 1088 C. civ, art. 1088 alin. (1) C. civ, art. 1084 C. civ; Civil liability for unjustified customs collection: prohibition against cumulating legal interest with judicial revaluation of monetary debt in tort reparation: Potrivit art. 1088 C. civ., în cazul neexecutării unei obligaţii care are ca obiect o sumă de bani, creditorul nu poate să ceară cu titlu de daune decât dobânda legală. Această regulă, aplicabilă, în principiu, obligaţiilor contractuale, suferă excepţiile reglementate expres prin art. 1088 alin. 1 sau deduse din convenţia părţilor.

Keywords

AI generated
customs liability debt collection tort damages action for unjust enrichment state obligation civil dispute

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Delict civil săvârșit prin perceperea de către creditor a unei sume de bani superioară celei datorate. Răspundere civilă pentru paguba cauzată. Împrejurări în raport cu care se datorează sau nu și dobândă la suma de bani încasată necuvenit

Cuprins pe materii : Drept civil. Obligaţii izvorând din cauzare de prejudicii. Răspundere civilă delictuală. Faptul juridic ilicit. Plata lucrului nedatorat. Despăgubire. Actualizarea creanţei. Cuantum. Dobândă

Index alfabetic : Drept civil

- Obligaţii izvorând din cauzare de prejudiciu

- Fapt juridic ilicit

- Plata lucrului nedatorat

- Răspundere civilă delictuală

- Despăgubire pentru plata lucrului nedatorat

- Actualizarea sumei datorate

- Dobândă pentru plata lucrului nedatorat

C. civ., art. 998, 1084, 1088 și 1092

Potrivit art. 1088 C. civ., în cazul neexecutării unei obligaţii care are ca obiect o sumă de bani, creditorul nu poate să ceară cu titlu de daune decât dobânda legală. Această regulă, aplicabilă, în principiu, obligaţiilor contractuale, suferă excepţiile reglementate expres prin art. 1088 alin. 1 sau deduse din convenţia părţilor.

Răspunderea delictuală fiind integrală, dacă prejudiciul nu este acoperit cu dobânda legală, există posibilitatea obligării debitorului la plata și a altor daune, cauzate prin însușirea, în orice mod, a sumei de bani care constituie obiectul reparaţiei. Dacă suma daunelor solicitate acoperă și dobânda legală aferentă – cuprinsă, de exemplu, în creanţa reactualizată solicitată – ar fi injust să fie acordată încă o dată, prin aplicarea art. 1088 alin. (1) C. civ.

I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,

decizia nr. 5361 din 28 septembrie 2004

La data de 3 ianuarie 2002, S.C. „V.T. România” SA, a chemat în judecată Direcţia Generală a Vămilor, Direcţia Regională Interjudeţeană Vamală Arad, Biroul Vamal Arad și Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Arad, cerând să fie obligate la următoarele despăgubiri, determinate de plata nedatorată a unei creanţe bănești – 9.997.339.092 de lei - și deprecierea acesteia prin inflaţie: a) 2.474.729.200 de lei rezultând din indexarea (reevaluarea) creanţei și, separat, 4.020.579.833 de lei dobânzi legale aferente; b) 346.971.421 de lei cheltuieli de judecată făcute în procesul privind creanţa bănească depreciată; c) 2.100.220.837 de lei reprezentând diferenţe valorice actualizate pentru accizele aplicate produselor finite ale căror costuri de producţie au încorporat creanţa din litigiu; d) 8.400.883.351 de lei cu titlu de profit nerealizat prin nefolosirea (absenţa) disponibilităţilor bănești înglobate în creanţa depreciată; e) 55.563.785 de lei reprezentând valoarea actualizată a majorărilor de întârziere plătite bugetului de stat pentru întârzieri în executarea obligaţiilor bugetare pricinuite de lipsa disponibilităţilor bănești echivalente creanţei depreciate; f) 3.674.552.609 de lei rezultând din indexarea diferenţelor de curs valutar achitate furnizorilor externi ca urmare a neplăţii la scadenţă a sumelor de bani datorate, pagubă cauzată de absenţa disponibilităţilor financiare reprezentând creanţa depreciată; g) 5.252.286.499 de lei deficit de piaţă ca urmare a pierderii de clienţi.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, referitor la creanţa depreciată, în sumă de 9.997.339.092 de lei, că reprezintă taxe vamale încasate în plus, restituite ulterior, în baza sentinţei civile nr.1580/2001 a Tribunalului Arad, rămasă definitivă și irevocabilă conform deciziei nr.167 din 9 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timișoara. Că, pagubele invocate au fost determinate direct, previzibil și imprevizibil, de absenţa din patrimoniul său, în perioada martie-septembrie 2001, a disponibilităţilor financiare echivalente creanţei depreciate.

Tribunalul Arad, secţia civilă, prin sentinţa nr.43 din 3 februarie 2003, a admis acţiunea în parte și a obligat pe pârâta Direcţia Generală a Vămilor să-i plătească reclamantei următoarele sume de bani: 2.474.729.200 de lei rezultând din indexarea (reevaluarea) judiciară a creanţei din litigiu, 4.040.579.833 de lei dobânzi legale, 346.971.421 de lei cheltuieli de judecată și 2.100.220.837 de lei cu titlu de diferenţe valorice actualizate pentru accizele aplicate produselor finite ale căror costuri de producţie au suportat creanţa bănească indexată.

Curtea de Apel Timișoara, secţia civilă, prin decizia nr. 66 din 24 aprilie 2003, a admis apelul reclamantei și, schimbând parţial sentinţa, a admis în întregime acţiunea. Apelul pârâtei a fost respins, ca nefondat.

Instanţa de apel a reţinut existenţa răspunderii civile delictuale a autorităţii vamale (pârâtă în proces) și ideea că, datorită inflaţiei și instabilităţii monetare, creanţa bănească, din litigiu, este susceptibilă de indexare, inclusiv prin evaluare legală sub forma dobânzilor moratorii. Fapta ilicită a pârâtei a cauzat reclamantei, potrivit expertizelor judiciare efectuate în cauză, serioase dificultăţi financiare determinate de absenţa disponibilităţilor bănești. Ca urmare, în mod direct, previzibil și imprevizibil, reclamanta a suportat pagubele deduse judecăţii între care și foloasele (profitul) nerealizate, majorările de întârziere achitate pentru neexecutarea la termen a obligaţiilor bugetare, precum și diferenţele de curs valutar plătite furnizorilor externi.

Direcţia Regională Interjudeţeană Vamală Arad a declarat, recurs, care este fondat în parte.

Autoritatea lucrului judecat, impusă de sentinţa civilă nr. 1580/2001 a Tribunalului Arad, necontestată de părţi, relevă că, din vina autorităţii vamale (pârâtă în proces), reclamanta a suportat plata fără cauză a sumei de 9.997.339.092 de lei, situaţie determinată de un delict civil, fiind lipsită, ca atare, în perioada 29 martie – 26 septembrie 2001, de importante resurse financiare. Ca urmare, potrivit expertizelor judiciare efectuate în cauză, reclamanta a suportat în mod direct, previzibil și imprevizibil, deprecierea creanţei prin inflaţie și instabilitate monetară, plata unor majorări de întârziere pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor bugetare, reactualizarea diferenţelor de curs valutar (în cazul furnizorilor externi) și nerealizarea profitului comercial.

Întrucât consecinţele arătate au determinat pagubele cuantificate de experţi judiciari (contabil și tehnic), și întrucât pe terenul răspunderii delictuale reparaţia prejudiciului trebuie să fie integrală, cu temei a fost admisă acţiunea și obligată pârâta să repare aceste prejudicii materiale.

Apărarea din recurs a pârâtei, că pe durata judecăţii litigiului, privind creanţa bănească depreciată, din lipsa culpei proprii, n-ar răspunde delictual, este neîntemeiată. În temeiul art. 1084 C. civ. răspunderea civilă delictuală a pârâtei, fiind integrală, rezultă că dreptul la reparaţie cuprinde declarativ și nu constitutiv, întreaga perioadă cuprinsă între momentul când paguba a fost pricinuită și data reparării acesteia de către debitor.

Conform art.1088 C.civ., în cazul neexecutării unei obligaţii care are ca obiect o sumă de bani, creditorul nu poate să ceară cu titlu de daune decât dobânda legală. Această regulă, aplicabilă în principiu obligaţiilor contractuale, suferă numeroase excepţii, reglementate expres prin art.1088 alin. (1) sau deduse din convenţia părţilor. Răspunderea delictuală fiind însă integrală, logic și firesc, dacă prejudiciul nu are acoperire în dobânda legală, există posibilitatea obligării debitorului la plata și a altor daune cauzate prin însușirea, în orice mod, a sumei de bani care constituie obiectul reparaţiei. Dacă plata acestor daune acoperă dobânda legală aferentă, ar fi injust să fie acordată separat, încă o dată, prin aplicarea art.1088 alin. (1) C.civ. De aceea, în speţă, cu temei instanţele, făcând aplicaţia principiului reparaţiei integrale a prejudiciului, au apreciat că dobânda legală nu acoperă prejudiciul și, în consecinţă, au procedat la evaluarea judiciară a acestuia, acoperind în întregime atât pierderea suferită de reclamantă (damnum emergens) cât și beneficiul de care ea a fost lipsită (lucrum cessans).

Instanţele au greșit, însă, violând regula bis eadem dicere ridiculum est , prin a hotărî că sunt debite atât sumele reprezentând indexarea creanţei depreciate cât și dobânzile legale. În realitate, paguba suferită de reclamantă își are acoperire în daunele-interese rezultate din reevaluarea creanţei depreciate, fiind de neconceput ca aceste daune să cuprindă și dobânda legală. Cel mult, dacă creanţa depreciată era purtătoare de dobânzi, pentru acoperirea pagubei, putea fi indexată doar dobânda, fără a mai fi cu putinţă, ca separat și, prin cumul, să fie reevaluată și creanţa. În consecinţă, dispoziţia primei instanţe, confirmată în apel, privind plata sumei de 4.020.579.833 de lei dobânzi aferente, este nelegală.

Așa fiind, pe temeiul celor arătate, s-a admis recursul și au fost reformate hotărârile în sensul că s-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 4.020.579.833 de lei cu titlu de dobânzi legale. Celelalte dispoziţii ale deciziei recurate au fost menţinute.