Public employee reclassification dispute: exclusive administrative jurisdiction limited to disciplinary or termination acts, leaving other labor conflicts to civil courts

Competenţă materială. Funcţionar public. Conflict de muncă

Cuprinsul pe materii : Drept procesual civil. Competenţa instanţelor judecătorești. Competenţa materială specială. Funcţionar public. Conflict de muncă

Index alfabetic : Drept procesual civil

- Conflict de muncă

- Funcţionar public

- Competenţă materială specială

- Conflict de competenţă

C. proc. civ.: art. 2 pct. 4

Legea nr.188/1999: art. 68, 73 și 89 alin. 1

Legea nr. 53/2003 – C. muncii : art. 68,

art. 73 alin. 2, art. 89 alin. 1

În cazul funcţionarilor publici, prin excepţie, Legea nr. 188/1999 prevede competenţa funcţională a instanţei de contencios administrativ. Această competenţă nu este însă atribuită în plenitudine de jurisdicţie, printr-o normă generală, ci limitativ, prin norme speciale, pentru conflictele de muncă având ca obiect contestarea sancţiunii disciplinare (art.68), a ordinului sau dispoziţiei de imputare (art.73 alin. 2) ori a actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu (art.89 alin.1). Orice alte litigii ce constituie conflicte de muncă (în înţelesul art. 281 din C. muncii) sunt de competenţa instanţelor prevăzute de art.284 alin. (1) din C. muncii, iar nu a instanţelor de contencios.

Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 5149 din 9 septembrie 2004

La 19 septembrie 2003, T.E. a chemat în judecată Direcţia Generală a Vămilor București cerând anularea deciziilor nr. 57 din 21 ianuarie 2002 și nr.1266 din 14 august 2003, emise de pârâtă, prin care a fost reîncadrată ca inspector principal, post aflat în structura Direcţiei Regionalei Vamale Timișoara, Serviciul juridic contencios, urmărire și încasare a creanţelor bugetare. Totodată, reclamantul a solicitat reîncadrarea în postul de inspector vamal superior la Biroul Vamal Moraviţa.

Tribunalul Timiș, secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 44 din 2 februarie 2004, și-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Timișoara, cu motivarea că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Curtea de Apel Timișoara, secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa nr.220 din 6 aprilie 2004, și-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Timiș, motivând că litigiul poartă asupra modificării și nu încetării raportului de serviciu al unui funcţionar public. Ca atare, potrivit art.89 din Legea nr. 188/1999, excede competenţei materiale a instanţei de contencios administrativ și, în baza dispoziţiilor art. 2 pct.1 lit. b1) C. proc. civ., este dată competenţa secţiei civile a Tribunalului Timiș.

La rândul său, Tribunalul Timiș, secţia civilă, prin sentinţa nr. 679 din 3 iunie 2004, și-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Timișoara, secţia de contencios administrativ. Totodată, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă între cele două instanţe, în baza art. 21 C. proc. civ. a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie pentru a pronunţa regulatorul de competenţă. A reţinut, ca temei de drept, incidenţa în cauză a dispoziţiilor art.3 pct.1 C. proc. civ.

Competenţa de judecată aparţine Tribunalului Timiș pentru următoarele considerente:

Competenţa materială funcţională (de atribuţiune) determinată, obiectiv, după natura litigiului ori după varii criterii subsidiare, este întotdeauna absolută. Nu mai puţin, atunci când competenţa este reglementată prin norme speciale, în virtutea lui est strictissimae interpretationis, nu este susceptibilă de extrapolare.

Cât privește conflictele de muncă, art. 284 alin. (1) C. muncii trimite la competenţa materială stabilită de C. proc. civ. Acest lucru înseamnă că sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., potrivit cărora tribunalele judecă în primă instanţă conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.

Este adevărat că în cazul funcţionarilor publici, prin excepţie, Legea nr.188/1999 prevede competenţa funcţională a instanţei de contencios administrativ. Această competenţă nu-i este însă atribuită în plenitudine de jurisdicţie, printr-o normă generală, ci, limitativ, prin norme speciale, pentru conflictele de muncă având ca obiect contestarea sancţiunii disciplinare (art.68), a ordinului sau dispoziţiei de imputare (art.73 alin.2) ori a actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu (art.89 alin.1). Ca urmare, în virtutea caracterului absolut al normelor de competenţă materială funcţională și a lui est strictissimae interpretationis, rezultă că orice alte litigii ce constituie conflicte de muncă (în înţelesul art.281 din Codul muncii) sunt de competenţa instanţelor prevăzute de art. 284 alin. (1) C. muncii, iar nu a instanţelor de contencios administrativ.

În speţă, litigiul are ca obiect contestarea modificării raportului de serviciu al unui salariat din autoritatea vamală, considerat funcţionar public (art.2, 5 lit. e și pct. II 3 al anexei, din Legea nr. 188/1999, republicată).

Întrucât Statutul personalului vamal (adoptat prin O.U.G. nr.10/2004) nu derogă normelor de jurisdicţie (enunţate supra), se constată că, în sensul arătat, un asemenea litigiu excede categoriilor de conflicte de muncă date în competenţa instanţei de contencios administrativ. Ca atare, în primă instanţă, competenţa de soluţionare a acestui litigiu, revine, potrivit art.2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., tribunalului competent teritorial conform art. 284 alin. (2) C. muncii.

Așa fiind, s-a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Timiș.