Admissibility of extrinsic evidence for justifying licit origin of assets in property control proceedings

Controlul averii în temeiul Legii nr. 115/1996. Probe. Admisibilitate.

Cuprins pe materii: Legea controlului averii. Probe. Admisibilitate.

Index alfabetic. Legea controlului averii.

- Controlul averii. Probe.

- Probe în justificarea bunurilor dobândite.

Legea nr. 115/1996

În dovedirea provenienţei licite a averii se pot valorifica orice modalităţi legale de procurare a banilor, orice resurse materiale, fapte sau acte juridice reale și neinterzise de lege, care au servit la realizarea bunurilor și la efectuarea cheltuielilor de către cercetaţi, indiferent dacă au fost sau nu menţionate în declaraţia de avere.

Î.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 4952 din 1 iulie 2004.

Prin Ordonanţa nr. 7 AV din 17 decembrie 2001, Comisia de cercetare a averilor constituită conform Legii 115/1996 în cadrul Curţii de Apel Brașov „privind controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici și a unor persoane cu funcţii de conducere”, a admis cererea de cercetare făcută la 19 septembrie 2001 de Inspectoratul de Poliţie a judeţului Brașov pentru verificarea averii dobândite de T.V., colonel, și, constatând existenţa unor diferenţe vădite între valoarea bunurilor dobândite de cercetat și valoarea veniturilor licite realizate de acesta și soţia sa, în perioada supusă controlului, a trimis cauza spre soluţionare Curţii de Apel Brașov.

Prin încheiere ulterioară, pronunţată la 26 martie 2002, Comisia de cercetare a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 2811 din Codul de procedură civilă, completarea dispozitivului ordonanţei menţionate, în sensul constatării faptului că vădită disproporţie dintre valoarea bunurilor dobândite și veniturile realizate legal de cercetaţi în perioada octombrie 1996 – septembrie 2001, este de 132.534.301 lei și are caracter ilicit.

Comisia a înlăturat, parţial, ca irelevante susţinerile și dovezile invocate de cercetaţi, în sensul că la dobândirea bunurilor și a cheltuielilor efectuate au servit, pe lângă veniturile salariale personale, și o serie de alte sume de bani cu provenienţa legală.

Hotărârea Comisiei de cercetare a fost integral confirmată de Curtea de Apel Brașov, secţia civilă prin sentinţa nr. 10 F din 24 iunie 2002, care a constata la rândul său că cercetaţii nu justifică provenienţa licită a sumei de 132.534.301 lei încorporată, în perioada supusă controlului, într-un autoturism și în imobilul aflat în construcţie. Ca urmare, s-a dispus obligarea cercetaţilor la plata acestei sume către stat.

Potrivit considerentelor hotărârii, instanţa a raportat materialul probator administrat în cauza exclusiv la declaraţiile de avere ale cercetatului T.V., înlăturând „tot ceea ce ar fi depășit cele consemnate pe proprie răspundere în cuprinsul lor”.

În acest mod, instanţa a exclus din sfera veniturilor invocate în apărare, ca având provenienţă legală, încasarea unei creanţe anterioare, a darului manual făcut de tatăl cercetatului, a unor sume încasate din jocuri de întrajutorare sau alte plasamente financiare, banii realizaţi din vânzarea periodică a unor produse sau bunuri din gospodărie, existenţa unor rezerve bănești casnice și altele.

Pentru a justifica înlăturarea probelor administrate în apărare, instanţa de fond a considerat că deși potrivit dispoziţiilor art. 1173, 1174 Cod civil înscrisurile prezentate de cercetaţi, cu privire la resursele financiare și materiale, ar putea face dovada prin ele însele asupra caracterului licit al unor venituri, acestea sunt lipsite de putere doveditoare pentru că nu au fost arătate în declaraţiile de avere date de cercetat.

Împotriva hotărârii pronunţate cât și a ordonanţei, au declarat recurs cercetaţii, susţinând, în esenţă, că li s-a încălcat dreptul la apărare prin înlăturarea, fără temei legal, a tuturor dovezilor referitoare la sursa și caracterul licit al unor venituri și la existenţa unor bunuri și mijloace materiale, cu motivarea că ar fi lipsite de valoare probatorie pentru că nu sunt reflectate în declaraţiile de avere.

Recursul cercetaţilor este fondat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 41 (7) din Constituţia României, în redactarea anterioară revizuirii prin Legea 429/2003, devenit art. 44 (8) caracterul licit al dobândirii averii se prezumă.

Prezumţia instituită de norma constituţională, în strânsă legătură cu garanţiile privind dreptul de proprietate privată, încetează să funcţioneze, exclusiv în condiţiile legii, adică numai atunci când există dovezi certe că unele dintre bunurile ori valorile aparţinând persoanelor ocrotite nu au fost dobândite în mod licit.

Pentru demnitari, magistraţi, funcţionari publici și alte persoane cu funcţii de conducere, cadrul legal în care încetează prezumţia dobândirii licite a bunurilor proprietate personale cât și procedura controlului averii este stabilită prin Legea nr. 115 din 28 octombrie 1996, în strânsă legătură cu reglementarea obligaţiei acestora privind declararea averii.

Din prevederile imperative ale art. 1 din legea menţionată, rezultă că demnitarii, magistraţii, funcţionarii publici și unele persoane cu funcţii de conducere sunt obligaţi să-și declare averea și că procedura controlului averii acestora se declanșează „în cazul în care există dovezi certe” că unele bunuri ori valori nu au fost dobândite în mod licit.

Tot astfel, potrivit art. 7 din Lege, în cazul în care între averea declarată la data investirii sau numirii în funcţie a persoanelor obligate la aceasta și averea dobândită pe parcursului exercitării funcţiei se constată diferenţe vădite și există dovezi certe că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite din veniturile legale realizate de persoana în cauză, sau pe alte căi licite, averea acesteia este supusă controlului.

În același sens se înscriu și dispoziţiile art. 11 din Lege, care obliga pe cei care pot face cererea de cercetare să însoţească cererea de actele doveditoare și să arate care sunt dovezile pe care se întemeiază sau de unde trebuie ele solicitate.

Or, din lucrările dosarului rezultă împrejurarea, că Inspectoratul de Poliţie Brașov, care a introdus cererea de cercetare, nu și-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege nici la data sesizării Comisiei de cercetare, nici pe parcursul desfășurării procedurii controlului și, apoi, a procesului, în sensul că nu a produs sau evocat nici o dovadă necesară răsturnării prezumţiei dobândirii licite a bunurilor.

Soluţiile au fost pronunţate inversându-se sarcina probei, exclusiv prin raportarea constatărilor Comisiei la declaraţiile de avere ale cercetatului și prin înlăturarea de plano a probelor administrate, în apărare pe parcursul desfășurării procedurii de control.

Acest mod de a judeca pricina - recunoscut explicit în considerentele hotărârii atacate, în care se arată că „instanţa a raportat întregul material probator la declaraţiile de avere, înlăturând tot ceea ce a depășit cele consemnate în cuprinsul său” - reprezintă o încălcare a dreptului cercetaţilor la apărare, consacrat și în art. 13 din Lege. Totodată, au fost ignorate prevederile art. 7 din Legea 115/1996 potrivit cărora, în justificarea averii dobândite, se pot invoca, în afara veniturilor legale arătate în declaraţie, orice alte căi licite de dobândire a bunurilor.

Potrivit textului menţionat, în dovedirea provenienţei licite a averii se pot valorifica, așadar, orice alte modalităţi legale de procurare a banilor, orice resurse materiale, fapte sau acte juridice reale și neinterzise de lege, care au servit la realizarea bunurilor și la satisfacerea cheltuielilor de către cercetaţi, indiferent dacă au fost sau nu menţionate în declaraţia de avere.

Cum raţionamentul contrar, împreună cu concluzia instanţei în sensul că „înscrisurile, de care s-au folosit cercetaţii, deși ar putea face dovada, prin ele însele, în condiţiile art. 1173 – 1174 Cod civil, nu pot fi primite peste declaraţia de avere” sunt greșite, recursul s-a admis, cu consecinţa casării sentinţei și a ordonanţei pronunţate în cauză și a trimiterii dosarului la Comisia de cercetare în vederea reluării controlului cu respectarea cerinţelor legal aplicabile și totodată observarea tuturor aspectelor de netemeinicie evocate în motivele de recurs.