Appeal dismissed; property with additions under 50% of original area must be restituted in kind.

Imobil preluat de stat în baza Legii nr. 187/1945 și Decretului nr. 83/1949. Restituire în natură în starea în care se află la data cererii. Sensul de „imobil nou”, nerestituibil în natură

Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată. Imobile preluate în mod abuziv. Restituire

Index alfabetic : Drept civil

- Imobil expropriat

- Imobil nou, prin adăugiri și îmbunătăţiri

- Restituire în natură

Legea nr. 10/2001, art. 9(1) și art. 18 (1)

Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură - iar nu în echivalent - în starea în care se află la data cererii de restituire și liber de orice sarcini chiar dacă prin transformările survenite, în raport cu forma iniţială, s-au adăugat corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, fără a se depăși 50% din suprafaţa construită iniţial și nici nu s-a determinat folosirea imobilului pentru o altă activitate specifică decât cea iniţială. De asemenea, nu constituie imobil nou, în raport cu cel preluat, construcţia căreia i s-a modificat compartimentarea iniţială - din spaţii de locuit în birouri și invers - ori i s-au adus numai îmbunătăţiri funcţionale : racordări de gaze, termoficare, consolidări sau alte lucrări de întreţinere curentă, și altele asemenea.

I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,

decizia nr. 4367 din 10 iunie 2004

La data de 9 ianuarie 2002, reclamanta A.C. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „A” S.A. pentru a fi obligată la restituirea în natură a unui imobil situat în comuna Clinceni, imobil compus din conac, utilaje, instalaţii și terenul aferent, preluat de stat în mod abuziv în baza Legii nr. 187/1945 și a Decretului nr. 83/1949.

Tribunalul București, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 247 din 10 martie 2003, a admis cererea și a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul.

Tribunalul a reţinut că proprietatea în discuţie a fost preluată de stat în mod abuziv, în baza Legii nr. 187/1945 și a Decretului nr. 83/2.03.1949. La aprecierea caracterului abuziv al preluării, instanţa a avut în vedere faptul că procesul verbal întocmit în baza Decretului nr. 83/1949 nu constituie titlu valabil, întrucât face menţiunea doar despre preluarea imobilului expropriat în 1945, iar obligaţia restituirii în natură a imobilului, preluat cu sau fără titlu, este reglementată de dispoziţiile art. 20 și 21 din Legea nr. 10/2001.

S-a mai reţinut că, în cauză, nu s-a făcut dovada imposibilităţii restituirii în natură.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.

Prin decizia civilă nr. 427/A din 17 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secţia a III – a civilă, a respins ca nefondat apelul.

Recursul declarat de pârâtă este nefondat.

Art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 stabilește, cu valoare de principiu, faptul că „Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini”. Alineatul 2 al articolului stabilește excepţia, în sensul că, atunci când restituirea în natură nu mai este posibilă, se aplică măsurile reparatorii prin echivalent.

Prevalându-se de dispoziţiile art. 18 lit. c) din lege, pârâta pretinde că regula instituită de art. 9 alin. (1) nu poate fi aplicată și, pe cale de consecinţă, reclamanta nu poate beneficia de restituirea în natură, deoarece imobilul a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat în anul 1945. Se arată că în anul 1945 exista doar o clădire cu destinaţia de grajduri, crescătorie de păsări și depozit de cereale, iar, în prezent, există un laborator modern, cu pardoseli din mozaic și faianţă, destinat activităţii specifice de analize genetice.

Prin pct. 18.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498 din 18 aprilie 2003, se dă o lămurire suplimentară dispoziţiilor art. 18 lit. c) arătându-se că imobil nou, în raport cu cel preluat, este considerat a fi acea construcţie căreia, prin transformările survenite, în raport cu forma iniţială, i s-au adăugat corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 50% din suprafaţa construită iniţial (etajări sau/și adăugări de corpuri noi pe orizontală). De asemenea, este considerat a fi imobil nou și acea clădire care, prin modificările aduse, este destinată să deservească o activitate specifică.

În cauză, s-a efectuat un raport de expertiză tehnică imobiliară, în urma căruia s-a constatat că, pe o suprafaţă totală de 1896 mp, există construcţiile preluate de stat în anul 1949 și anume un bloc hale universale, birou și locuinţă administrator, locuinţă pentru muncitori. În perioada 1950 – 1970, pe o suprafaţă desfășurată de 146 mp, s-au construit un garaj, o casă poartă și un depozit de combustibil, iar în perioada 1979 - 1981, pe o suprafaţă desfășurată de 84 mp, un post trafo și un grup electrogen, hale de testare, rezervor apă și casa de pompe, precum și drumuri și platforme de beton, împrejmuiri, reţele electrice, conducte de apă și reţea de canalizare.

Prin urmare, Curtea constată că lucrările edificate, ulterior preluării, nu se încadrează în nici una din ipotezele avute în vedere în Normele metodologice, deoarece nu au depășit 50% din suprafaţa construită iniţial și nici nu au determinat folosirea imobilului pentru o altă activitate specifică, alta decât cea iniţială.

Nici construirea unor drumuri, reţele electrice sau de canalizare nu poate aduce imobilului calitatea de imobil nou, deoarece, conform pct. 18.4 din Normele metodologice „Nu constituie imobil nou, în raport cu cel preluat, acea construcţie căreia i s-a modificat compartimentarea iniţială - din spaţii de locuit în birouri și invers - i s-au adus numai îmbunătăţiri funcţionale (racordări de gaze, termoficare, consolidări sau alte lucrări de întreţinere curentă, consolidări și altele asemenea)”.

Pentru aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat.