Competence of public entities as “holders” under Law No. 10/2001 for reparatory measures and precedence of restitution in kind over monetary compensation for abusive expropriation

Imobil preluat de stat prin expropriere. Măsuri reparatorii cerute de persoana îndreptăţită de la mai multe persoane juridice indicate ca deţinătoare succesiv. Stabilirea calităţii procesuale pasive și a măsurilor reparatorii

Cuprins pe materii : Drept civil. Drept procesual civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată. Imobil preluat prin expropriere. Măsuri reparatorii cerute de la mai multe persoane indicate ca deţinătoare, succesiv. Calitate procesuală pasivă

Index alfabetic : Drept civil. Drept procesual civil

- Imobil expropriat

- Măsuri reparatorii

- Calitate procesuală pasivă

C. proc. civ., art. 137, art. 261 pct. 5

Legea nr. 10/2001, art. 1, art.16, art.20, art. 25, art. 40

În cazul imobilelor preluate în mod abuziv de stat pentru care se cer măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, instanţelor judecătorești le revin:

- obligaţia de a se pronunţa, explicit și motivat, asupra excepţiilor, pe baza unor probe certe, cum ar fi : căreia dintre persoanele juridice notificate și chemate în judecată îi revine calitatea de deţinător al imobilelor, prin aceasta înţelegându-se entitatea, cu personalitate juridică, care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată, ori instituţia care are bunurile înregistrate în patrimoniul său;

- admiterea restituirii în natură a imobilului, total sau în parte, măsură reparatorie care funcţionează și în cazul imobilelor prevăzute în art. 16 din Legea nr. 10/2001 dacă, conform probelor, imobilul nu este ocupat sau este posibilă mutarea activităţilor pentru care este folosit, bunul nefiind esenţial pentru buna desfășurare a activităţilor de utilitate publică sau sociale specifice;

- stabilirea măsurii reparatorii prin echivalent, dar fără obligarea deţinătorului la plata efectivă a unei sume de bani, dispoziţia urmând să fie adusă la îndeplinire potrivit procedurii prevăzută prin art. 40 din Legea nr. 10/2001.

I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,

decizia nr. 4074 din 27 mai 2004

Tribunalul Gorj, prin sentinţa nr. 272 din 7 noiembrie 2002, a admis în parte contestaţia introdusă de M.D. și a stabilit, în contradictoriu cu Universitatea „Constantin Brîncuși” din Tg.Jiu și cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, că reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii, sub forma despăgubirilor bănești în valoare de 475.915.107 lei, pentru terenul în suprafaţă de 3215 mp, expropriat în mod abuziv, situat în Tg. Jiu.

Hotărârea a fost confirmată, prin decizia nr.56 din 21 martie 2003, de către Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin respingerea apelurilor declarate de reclamantă, de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, în nume propriu și pentru Statul Român, cât și de Universitatea „Constantin Brîncuși” Tg.Jiu.

În raport cu susţinerile apelanţilor, instanţa de apel a considerat că, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, instanţa de fond nu putea dispune obligarea deţinătorului, sau a celorlalţi pârâţi, la plata efectivă a despăgubirilor bănești, dispoziţia urmând să fie adusă la îndeplinire potrivit procedurii stabilite prin art.40 din Lege. Totodată, s-a motivat că, în condiţiile folosirii efective a bunurilor și a faptului că a răspuns la notificarea reclamantei, Universitatea „Constantin Brîncuși” din Tg.Jiu are calitatea de deţinător în sensul dispoziţiilor legale aplicabile.

Critica privind omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a statului, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice și de Direcţia Finanţelor Publice Gorj, a fost respinsă, curtea de apel socotind că, prin menţinerea acestora în cauză, în calitate de pârâţi, respingerea excepţiei a fost implicită.

Recursurile reclamantei și pârâţilor sunt fondate.

Instanţele au fost investite cu soluţionarea contestaţiei reclamantei împotriva modului în care persoanele juridice notificate și chemate în judecată au înţeles să răspundă notificării sale întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

Notificarea a fost făcută, iniţial, la 14 august 2001, deţinătorului imobilului, care era Oficiul de Consultanţă Agricolă Gorj.

La scurt timp, înainte de expirarea termenului de 60 de zile în care deţinătorul era obligat să răspundă la notificare, imobilul, prin H.G. nr.812 din 23 august 2001, a fost transmis fără plată în administrarea Ministerului Educaţiei și Cercetării pentru a fi „folosit” de Universitatea „Constantin Brîncuși” din Tg.Jiu.

Ca urmare, prima instituţie notificată, procedând potrivit dispoziţiilor art.25 din Legea nr. 10/2001, a comunicat reclamantei că nu mai are calitatea de deţinător și, totodată, a menţionat toate elementele necesare privind identificarea noului deţinător, căruia i-a comunicat notificarea, respectiv Ministerul Educaţiei și Cercetării.

La rândul său, persoana îndreptăţită (reclamanta) s-a adresat atât Ministerului Educaţiei și Cercetării, cât și celorlalte instituţii chemate în judecată, care, însă, atât în cadrul procedurii prealabile, cât și în faţa instanţelor investite cu soluţionarea contestaţiei, și-au declinat fiecare calitatea de deţinător, susţinând că nu ar avea calitate procesuală pasivă.

Aceeași poziţie procesuală a fost adoptată și de Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, introdus în cauză la cererea Universităţii „Constantin Brîncuși” din Tg.Jiu, atât în faţa instanţei de fond cât și prin apel.

Fără să se pronunţe motivat asupra excepţiilor ridicate cu privire la calitatea procesuală pasivă a celor chemaţi în judecată, instanţa de fond a reţinut că obligaţiile revin Universităţii „Constantin Brîncuși” și Statului Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. Ca urmare, prin admiterea în parte a notificării, prima instanţă a stabilit, în contradictoriu cu acestea, dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești în sumă de 475.915.107 de lei, și a respins capătul de cerere privind restituirea parţial în natură.

Considerând că prima instanţă s-ar fi pronunţat implicit asupra calităţii procesuale pasive a celor două pârâte-apelante și a Ministerului Educaţiei și Cercetării, de asemenea fără motivarea cerută de lege, instanţa de apel a reţinut doar că Universitatea „Constantin Brîncuși” ar fi obligată să stea în proces pentru că a emis decizia de respingere a notificării.

Ambele hotărâri sunt, sub aspectul stabilirii calităţii procesuale pasive a instituţiilor chemate în judecată, nemotivate și în economia considerentelor, vădit greșite.

Instanţa de fond avea de stabilit, pe baza unor dovezi certe, căreia dintre persoanele juridice notificate și chemate în judecată îi revine calitatea de deţinător în sensul Legii nr. 10/2001; prin deţinător, potrivit legii, se înţelege fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la bunul care face obiectul litigiului, fie instituţia cu personalitate juridică care are bunurile înregistrate în patrimoniul său.

În aceste condiţii, conform art.313 C. proc. civ. recursurile s-au admis, cu consecinţa casării hotărârilor și a trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

În rejudecare, după stabilirea deţinătorului legal, obligat conform celor arătate, instanţa de fond va trebui să examineze și susţinerile reclamantei privind respingerea greșită a capătului de cerere având ca obiect restituirea în natură a unei părţi din terenul litigios, ţinându-se seama, pe de o parte, de faptul că legea specială a consacrat principiul prevalenţei restituirii în natură și, pe de altă parte, că acesta funcţionează și în cazul aplicării art.16 din Legea nr. 10/2001, dacă nu rezultă, din probe, că imobilul este ocupat, mutarea activităţilor cu care este ocupat nu este posibilă, ori, prin situarea lui, bunul este esenţial pentru buna desfășurare a activităţilor de utilitate publică sau sociale specifice.