Untimely appeal cannot be resurrected; deadline reinstatement request dismissed as inadmissible, final ruling upheld.

Apel tardiv. Cerere adresată instanţei de recurs pentru repunerea în termenul de apel

Cuprinsul pe materii: Drept procesual civil. Apel tardiv. Cerere de repunere în termenul de apel

Index alfabetic : Drept procesual civil

- Apel

- Tardivitate

- Repunerea în termen

- Competenţa instanţei

C. proc. civ. : art. 103

În aplicarea art. 103 C. proc. civ., se reţine că cererea de repunere în termen este un incident procedural asupra căruia se pronunţă instanţa competenţă să soluţioneze calea de atac. Ca urmare, cererea de repunere în termenul de declarare a apelului se adresează instanţei de apel, aceasta fiind competentă să soluţioneze cererea, iar nu instanţa de recurs.

Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 3790 din 20 mai 2004

Prin sentinţa civilă nr. 4656 din 30 mai 2003, Judecătoria Cluj- Napoca a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi, referitor la un imobil preluat abuziv de către statul român și a respins ca neîntemeiate alte capete de cerere.

Reclamanţii au declarat apel, referitor la capetele de cerere ce nu

s-au admis.

Prin decizia civilă nr. 937/A/2003, Tribunalul Cluj a admis excepţia tardivităţii formulării apelului și, pe cale de consecinţă, l-a respins ca tardiv.

Împotriva deciziei, reclamanţii au declarat recurs, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului. În motivarea cererii s-a arătat că reclamanţii, domiciliaţi în Germania, au avut un mandatar la domiciliul căruia s-au comunicat toate actele de procedură, dar că în vara anului 2003 mandatarul a fost plecat din ţară. Se apreciază că, în această situaţie, reclamanţii s-au aflat într-o împrejurare mai presus de voinţa lor, de natură a înlătura efectele decăderii din termenul de declarare a apelului.

Pe fondul cauzei, se arată faptul că reclamanţii nu au putut iniţia procedura prevăzută de Legea nr. 112/1995, deoarece erau cetăţeni germani și abia Legea nr. 10/2001 a deschis persoanelor aflate în această situaţie posibilitatea declanșării procedurilor reparatorii.

Analizând motivele de recurs invocate, Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și, pe cale de consecinţă, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţi.

Conform art. 103 C. proc. civ., „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei”.

Prin urmare, articolul invocat prevede sancţiunea procedurală a decăderii în cazul în care termenele prevăzute de lege nu sunt respectate și chiar dacă nu operează cu noţiunea ca atare, cuprinde și dispoziţii referitoare la instituţia repunerii în termen.

În cauza de faţă, este de necontestat faptul că apelul a fost declarat peste termenul prevăzut de lege, atât timp cât sentinţa civilă a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost comunicată mandatarului reclamanţilor la data de 25 iulie 2003, iar cererea de apel a fost depusă la data de 13 august 2003.

Înainte de a intra în analiza elementelor pe care reclamanţii-recurenţi le-au invocat pentru a motiva cererea de repunere în termen, urmează a se stabili în ce măsură Curtea poate soluţiona o astfel de cerere.

Prin natura ei, cererea de repunere în termen este un incident procedural, motiv pentru care asupra ei se poate pronunţa doar instanţa competentă să soluţioneze calea de atac ori să îndeplinească un anumit act de procedură. Acesta este motivul pentru care, asupra unei cereri de repunere în termenul de declarare a apelului, nu se poate pronunţa decât instanţa investită cu soluţionarea apelului, chiar dacă, sub sancţiunea nulităţii, cererea de apel se depune la instanţa a cărei hotărâre este atacată.

Pentru identitate de raţiune, Curtea urmează a constata că este inadmisibilă și cererea prin care reclamanţii - recurenţi solicită repunerea în termenul de apel în cadrul unei proceduri ce are ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei hotărâri prin care apelul a fost respins ca tardiv.

Soluţia respingerii ca inadmisibilă a cererii de repunere în termenul de declarare a apelului atrage, pe cale de consecinţă, și respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva deciziei civile a Tribunalului Cluj. Cererea de apel, din data de 13 august 2003, nu cuprinde nici o referire la faptul că s-ar solicita repunerea în termen deși, așa cum s-a arătat, era evident că fusese depusă după termenul prevăzut de lege. În condiţiile în care nu putea să dispună din oficiu repunerea în termen, tribunalul a procedat corect, invocând excepţia tardivităţii și respingând apelul ca atare, pronunţând o hotărâre legală și temeinică.