Scope of mandatory security deposit for moral damages excludes psychological suffering distinct from honor and privacy violations
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) allowed the plaintiff's appeal, quashed the lower court decisions that had annulled the action, and remanded the case for retrial, effectively restoring the claim for moral damages. The dispute involved a civil tort action where a passenger sued railway authorities and the Ministry of Internal Affairs for psychological trauma and moral damages sustained by the passenger and his family following a criminal attack on a train; the lower courts had dismissed the claim because the plaintiff failed to pay a statutory deposit. The decisive legal basis is Article 1 of Emergency Government Ordinance (O.U.G.) No. 53/2000, which the ICCJ interpreted strictly to hold that the requirement to pay a deposit equal to 5% of the requested compensation applies exclusively to claims involving offenses against honor, dignity, reputation, private life, or image, and does not extend to moral damages arising from physical injury or psychological suffering caused by delictual acts such as the one in question.
Legislator headnote
AI generatedart. 998 O.U.G. nr. 53/2000; Scope of mandatory security deposit for moral damages excludes psychological suffering distinct from honor and privacy violations: Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 53 din 19 mai 2000, în vigoare la data introducerii acţiunii (22 august 2000), cel care, considerându-se prejudiciat printr-o atingere adusă onoarei, demnităţii sau reputaţiei sale, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine, formulează cerere la instanţa civilă referitoare la stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daune morale, trebuie să depună o cauţiune de 5% din valoarea despăgubirilor solicitate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Daune morale. Prejudiciu provocat prin suferinţe de natură psihică. Cerere de exceptare de la plata unei cauţiuni
Cuprinsul pe materii: Drept civil. Obligaţii rezultând din cauzare de prejudicii. Răspunderea civilă delictuală. Răspunderea pentru suferinţa psihică. Daune morale. Cauţiune
Index alfabetic: Drept civil
- Delict civil
- Răspundere civilă
- Despăgubire
- Daune morale
- Cauţiune
C. civ., art. 998
O.U.G. nr. 53/2000
Numai pentru cererile privind repararea prejudiciilor produse printr-o atingere adusă onoarei, demnităţii sau reputaţiei, vieţii intime, familiale sau private ori a dreptului la imagine a unei persoane, legea (O.U.G. nr. 53/2000) a stabilit condiţia plăţii unei cauţiuni în cuantum de 5% din valoarea despăgubirilor solicitate, nu și pentru prejudiciile derivând din provocarea unor suferinţe psihice.
Î.C.C.J, secţia civilă nr.3784 din 19 mai 2004
La data de 22 august 2000 reclamantul R.R. a chemat în judecată pe pârâţii C.N. – C.F.R. – Regionala Căi Ferate București și Ministerul Administraţiei și Internelor pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi, în solidar, la plata sumei de 200.000 USD, echivalent în lei la data executării obligaţiei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, la 9 august 2000, și-a condus familia (mama și fetiţa minoră, în vârstă de 3 ani) la Gara de Nord, la trenul rapid București – Cluj. Cu puţin timp înainte de plecarea trenului, o bandă de rău făcători a atacat mai multe vagoane, printre care și cel în care se aflau membrii familiei sale.
În urma acestei împrejurări, a arătat reclamantul, atât el cât și ceilalţi membri ai familiei sale, inclusiv și mai ales fetiţa în vârstă de 3 ani, au suferit o traumă psihică, ce le-a afectat viaţa profesională și personală.
Tribunalul București, secţia a V-a civilă și de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 835 din 5 decembrie 2000, a anulat acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, având în vedere pretenţiile pentru daunele morale, s-a pus în vedere reclamantului să plătească o cauţiune și cum acesta nu a depus-o la două termene consecutive, deși i s-a pus în vedere acest aspect, acţiunea a fost anulată.
Soluţia tribunalului a fost menţinută de Curtea de Apel București, secţia a IV-a civilă, care, prin decizia nr. 464 din 1 octombrie 2001, a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 53 din 19 mai 2000, în vigoare la data introducerii acţiunii (22 august 2000), cel care, considerându-se prejudiciat printr-o atingere adusă onoarei, demnităţii sau reputaţiei sale, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine, formulează cerere la instanţa civilă referitoare la stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daune morale, trebuie să depună o cauţiune de 5% din valoarea despăgubirilor solicitate.
În speţă, instanţele au confundat prejudiciile constând în atingerea adusă onoarei, demnităţii, reputaţiei, vieţii intime, familiale sau private, cu alte categorii de prejudicii, ce în cauză se reclamă a fi reparate și care privesc atingerea altor drepturi personale nepatrimoniale și constau în suferinţele de natură psihică determinate de un pretins eveniment produs pe calea ferată în timpul derulării (executării) unui contract de transport public.
Întrucât numai pentru repararea prejudiciilor din prima categorie (ce privesc onoarea, demnitatea, reputaţia, viaţa intimă, familială sau privată a persoanei) legea a stabilit condiţiunea plăţii unei cauţiuni în cuantum de 5% din valoarea despăgubirilor solicitate, în mod greșit instanţele au stabilit în sarcina reclamantului o atare obligaţie.
Drept urmare, a fost admis recursul, s-au casat hotărârile și a fost trimisă cauza spre rejudecare la tribunal.