Jurisdiction for compensatory payments following employment contract termination: Tribunal competence under Art. 2(1)(b1) Code of Civil Procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the employer's appeal, affirming the Court of Appeal's resolution of the negative conflict of jurisdiction and confirming that the Bucharest Tribunal, not the local court, holds material jurisdiction to hear the case. The dispute concerned a claim for 15 months' gross salary as compensatory payments, alleged to arise from a unilateral employer declaration modifying the employment contract, following the termination of the employment relationship. The court determined that claims for monetary rights owed upon the cessation of the employment relationship constitute a labor conflict, irrespective of whether they stem from a specific contractual clause or a unilateral modification act. Consequently, pursuant to Article 2(1)(b1) of the Code of Civil Procedure, material jurisdiction for such labor conflicts belongs to the tribunal, rendering the prior referral to the local court by the tribunal and the subsequent counter-referral by the local court erroneous.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 pct. 1 lit. b) C. proc. civ; Jurisdiction for compensatory payments following employment contract termination: Tribunal competence under Art. 2(1)(b1) Code of Civil Procedure: Cererea pentru plata drepturilor bănești datorate în urma încetării raportului juridic de muncă reprezintă un conflict de muncă, iar competenţa materială a soluţionării acestuia revine tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. (b1) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Desfacerea contractului de muncă. Cerere pentru plăţi compenstorii. Instanţa competentă
Cuprins pe materii: Dreptul muncii. Contract individual de muncă. Desfacerea contractului. Plăţi compensatorii. Conflict de muncă. Instanţa competentă
Index alfabetic : Dreptul muncii
- Contract individual de muncă
- Desfacerea contractului de muncă
- Drepturi compensatorii
- Conflict de muncă
- Competenţa tribunalului
C. proc. civ., art. 2 pct. 1 lit. (b1)
Cererea pentru plata drepturilor bănești datorate în urma încetării raportului juridic de muncă reprezintă un conflict de muncă, iar competenţa materială a soluţionării acestuia revine tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. (b1) C. proc. civ.
Secţia civilă, decizia nr. 3585 din 14 mai 2004
Contestatorul R.N. a chemat în judecată Societatea Comercială „B.T.” S.A. București, solicitând obligarea intimatei la modificarea Deciziei nr. 723 din 6.11.2002, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, în sensul acordării a 15 salarii brute de încadrare, cu titlu de plăţi compensatorii, drept ce rezultă din declaraţia încheiată la 4.07.2001 între părţi, care are caracterul unui act adiţional la contractul de muncă.
Prin sentinţa nr. 937 din 5.03.2003, Tribunalul București, secţia a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale și a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, motivat de faptul că, faţă de prevederile art. 67 și 68 C. muncii, cât și de cuantumul celor 15 salarii brute de încadrare (113.685.000 lei) competenţa, conform art. 1 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., aparţine Judecătoriei sectorului 1 București.
La rândul său, Judecătoria sectorului 1 București, prin sentinţa civilă nr. 3788 din 6.06.2003, a admis excepţia necompetenţei sale materiale și a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secţia a VIII-a, reţinând, în esenţă, că plăţile compensatorii derivă din actul adiţional și reprezintă un litigiu de muncă, cât timp aceste pretenţii rezultă din raportul de muncă încheiat între părţi.
Pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă s-a înaintat dosarul Curţii de Apel București.
Prin sentinţa civilă nr. 51 din 4 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secţia pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, a stabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului București, secţia a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă.
Instanţa a reţinut că : drepturile bănești datorate de intimată au luat naștere în mod valabil din declaraţia din 4.07.2001, prin care intimata și-a asumat obligaţii unilaterale, iar nu din procesele prilejuite de privatizarea societăţii intimate; că, declaraţia invocată are natura juridică a unui act unilateral al angajatorului, de modificare a contractului individual de muncă, în sensul acordării unor drepturi salariale adiţionale; litigiul dintre părţi reprezintă un conflict de muncă, rezultat din neexecutarea de către angajator a unei obligaţii asumate prin actul modificator al contractului individual de muncă, iar soluţionarea acestui litigiu este de competenţa tribunalului, potrivit art. 2 pct.1 lit. (b1) C. proc. civ.
Intimata a declarat recurs și a susţinut, în esenţă, că : instanţa a calificat în mod eronat actele dosarului, ajungând la o concluzie greșită în privinţa naturii juridice a litigiului dedus judecăţii; litigiul este de drept comun, deoarece declaraţia invocată nu afectează în nici un fel contractul individual de muncă al contestatorului și nici nu creează vreun alt raport juridic de muncă.
Recursul este nefondat.
Așa după cum corect a constatat curtea de apel, prezentul litigiu își are izvorul în raportul juridic de muncă, desfiinţat, în condiţiile arătate în considerentele deciziei, prin decizia atacată cu contestaţia de faţă.
Astfel fiind, litigiul privind drepturile bănești eventual datorate de intimată, în urma încetării raportului juridic de muncă, reprezintă un conflict de muncă, iar competenţa materială a soluţionării acestuia revine tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. (b1) C. proc. civ. în speţă Tribunalului București, secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă.
Faţă de cele ce preced, recursul a fost respins.