Mandatory statutory salary supplements for public-sector staff prevail over local budgetary constraints and staff status omissions

Drepturi salariale cuvenite personalului bugetar. Lipsa fondurilor bănești necesare plăţii drepturilor salariale

Cuprins pe materii: Dreptul muncii. Personal bugetar. Drepturi salariale. Lipsa fondurilor bănești necesare plăţii drepturilor salariale

Index alfabetic : Dreptul muncii

- Personal bugetar

- Drepturi salariale

C. muncii, art. 155 și 157 (2)

H.G. nr. 250/1992

Legea nr. 334/2002, art. 51 (3) și art. 52 „b”

Unitatea bugetară are obligaţia plăţii tuturor drepturilor salariale cuvenite personalului, aspectele de ordin administrativ sau financiar, ori disfuncţionalităţile acestora neputând afecta existenţa sau cuantumul drepturilor imperativ prevăzute de lege. Bibliotecarului comunei i se cuvine, conform art. 155 și 157 (2) din Codul muncii, pe lângă salariul de bază, spor pentru vechime în muncă conform H.G. nr. 250/1992, spor de periclitate în baza art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002, și indemnizaţie de conducere în baza art. 52 „b” dinLegea nr. 334/2002.

Secţia civilă, decizia nr. 3382 din 6 mai 2004

B.E. încadrată ca bibliotecară a solicitat obligarea Primăriei comunei Izvoarele la plata sporului de vechime, a sporului de periclitate de 15% precum și a sporului de conducere de 25% aferente salariului de bază, începând cu data de 1 iulie 2002.

Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 941/16 septembrie 2003, a admis acţiunea reţinând că, în calitate de bibliotecar, reclamanta este îndreptăţită, în temeiul Legii nr. 334/2002, să primească un spor de periclitate de 15% din salariul de bază și, întrucât funcţia de bibliotecar este asimilată funcţiei de șef de birou, beneficiază și de spor de conducere, la aceste sporuri adăugându-se și sporul de vechime în muncă, reglementat de H.G. nr. 250/1992.

Prin recursul declarat, pârâta susţine, în esenţă, că greșit s-a admis cererea reclamantei, în condiţiile în care statul de funcţiuni - bibliotecari, aprobat de consiliul local și valabil de la 1.I.2002 până la 1.X.2002 nu cuprinde sporul de conducere de 25% și acela pentru condiţii periculoase de 15%. Nici statul de funcţiuni aprobat pentru anul 2003 nu cuprinde aceste sporuri, din lipsa de fonduri, ci numai, acela de vechime.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 155 și 157 alin. (2) C. muncii, salariul cuprinde salariul de bază, îndemnizaţiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar sistemul de salarizare a personalului din autorităţile și instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat și bugetele locale se stabilește prin lege, cu consultarea organelor sindicale reprezentative.

Petiţionara beneficiază, în afara sporului de vechime prevăzut de H.G. nr. 250/1992, pentru persoanele ce își desfășoară activitatea în unităţile bugetare, și de un spor de 15% din salariul de bază, pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/18 iunie 2002, care se acordă personalului din biblioteci, din depozitele de carte, personalului care lucrează în laboratoarele de restaurare și conservare a cărţii ori care asigură serviciile de împrumut la domiciliu, în spitale și în azile de bătrâni.

Fiind singura bibliotecară a comunei, petiţionara nu numai că lucrează în depozitul de carte, dar asigură și serviciul de împrumut la domiciliu, astfel că acesteia îi sunt aplicabile sporurile prevăzute de art. 51 din Legea nr. 334/2002.

De asemenea, reclamanta îndeplinește și atribuţiile de bibliotecar responsabil, biblioteca comunei fiind fără personalitate juridică. Această funcţie este asimilată, necondiţionat de alte elemente, aceleia de șef serviciu sau șef birou, astfel că petiţionara este îndreptăţită în temeiul art. 52 „b” din Legea nr. 334/2002 și la acordarea îndemnizaţiei de conducere.

O.U.G. nr. 121/25 decembrie 2002, invocată de primărie în motivarea recursului, în sprijinul afirmaţiei potrivit căreia acordarea sporului de conducere presupune existenţa în subordine a cel puţin 3 salariaţi, condiţie pe care petiţionara nu o îndeplinește, nu este incidentă în cauză, deoarece susmenţionata ordonanţă, modificată prin Legea nr. 416/2001, are un alt obiect de reglementare, venitul minim garantat.

Sporul de conducere pentru șef de birou, cum este asimilat postul de bibliotecar de la comună, este reglementat de O.U.G. nr. 191/2002 privind criteriile de salarizare în sistemul bugetar. Conform O.U.G. nr. 24/2000 anexa IV capitolul privind aparatul propriu al consiliilor locale și al instituţiilor din subordinea acestora - îndemnizaţia de conducere ca „șef birou”, funcţie cu care este asimilară aceea de bibliotecar responsabil deţinută de petiţionară, este de 25% din salariul de bază. Așa fiind, afirmaţia primăriei recurente, potrivit căreia sporul pentru funcţia de șef birou este doar de 15% și nu de 25% nu-și găsește un suport legal.

Apărarea primăriei, în sensul că aprobarea statului de funcţiuni și a bugetului local fiind făcută de consiliul local, nu au fost prevăzute resursele bănești necesare acordării sporurilor solicitate de petiţionară, este neîntemeiată.

Potrivit art. 38 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, consiliul local aprobă, la propunerea primarului și în condiţiile legii : organigrama, statul de funcţiuni, numărul de personal și regulamentul de funcţionare al aparatului propriu de specialitate al instituţiilor și serviciilor publice, precum și al regiilor autonome de interes local; statul de funcţii întocmit conform posturilor prevăzute în organigrama de personal și conform legii speciale privind salarizarea, pe fiecare categorie de personal.

În cazul petiţionarei, legea specială incidentă fiind imperativă, sub aspectul cuantumului salariului, ea trebuia aplicată întocmai, ordonatorul de credite având doar sarcina de a fundamenta bugetul local cu sumele necesare salarizării din legea specială.

Hotărârea nr. 28 bis/2002 a Consiliului local Izvoarele, de aprobare a statului de funcţiuni, la propunerea primarului, încorporează nu numai salariul dar și sporurile de care petiţionara beneficiază în temeiul Legii nr. 334/2002 cap. V art. 52 b și H.G. nr. 250/1992. Hotărârea nu a fost revocată, astfel că nu se poate pune

în discuţie responsabilitatea consiliului local și deci legitimarea procesuală pasivă a acestuia.

Primarul comunei, în calitate de autoritate executivă, nu avea decât să aducă la îndeplinire plata salariului, cu toate sporurile și îndemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 334/2002.

Drepturile salariale fac parte dintr-un capital distinct din bugetul local și anume „cheltuielile de personal”. Acestea beneficiază de prioritate în bugetul local conform statelor de funcţii întocmite la propunerea de buget local, care trebuie temeinic fundamentată de primar, care poartă și responsabilitatea defectuozităţii propunerii făcute.

Privit din această perspectivă a mecanismului alcătuirii bugetului local și în considerarea priorităţii acordată de art. 156 C. muncii, drepturilor salariale (salariul de bază, îndemnizaţii, sporuri), care trebuiesc plătite înaintea oricăror obligaţii bănești, este neîndoios că aspectele de ordin administrativ sau financiar, ori disfuncţionalităţile acestora, nu pot afecta existenţa sau cuantumul drepturilor salariale stabilite imperativ de lege.

Ca urmare, petiţionara este îndreptăţită la încasarea salariului de bază și a tuturor sporurilor și îndemnizaţiilor ce i-au fost recunoscute de Legea nr. 334/2002, rămânând fără relevanţă, în ceea ce o privește, aspectele de disfuncţionalitate, de ordin administrativ și financiar, invocate de primar. Ele pot cel mult pune în discuţie responsabilitatea disciplinară ori de altă natură a celor culpabili de fundamentarea bugetului local sau a statului de funcţiuni.

Pentru aceste considerente, recursul a fost respins.