Competence of first-instance court to issue enforceability formula for appellate judgment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) allowed the appeal of the municipal authority, quashed the lower court’s decision to refuse the request for an enforceability formula, and remanded the case to the same court for re-judgment, effectively ruling that the initial instance retains jurisdiction regardless of which appellate decision contains the operative order. The dispute concerned the competence to issue an enforceability formula for a civil decision rendered on appeal that had modified a first-instance judgment dismissing a contest to enforcement; the initial court had incorrectly denied the request by arguing that only the first-instance judgment remained definitive, despite the appeal court’s decision substituting the original outcome and imposing costs on the opposing parties. Relying on Articles 269, 374, 376, and 377 of the Code of Civil Procedure, the ICCJ established that the statutory rule designating the "first instance" court to issue the enforceability formula is a norm of material competence applicable to any judicial decision subject to enforcement, irrespective of whether the decision originated at the first, appeal, or cassation level, and clarified that the first-instance court cannot unilaterally alter the object of the request to enforce the underlying first-instance judgment instead of the modified appellate decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 374 alin. (2) C. proc. civ; Competence of first-instance court to issue enforceability formula for appellate judgment: Potrivit art. 374 alin. (2) C. proc. civ., investirea hotărârilor judecătorești cu formulă executorie se face de prima instanţă, indiferent de gradul instanţei care a pronunţat hotărârea ce face obiectul investirii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Hotărâre judecătorească. Investirea cu formulă executorie. Competenţă
Cuprinsul pe materii : Drept procesual civil. Hotărâre judecătorească. Investirea cu formulă executorie. Competenţă. Instanţa judecătorească competentă.
Index alfabetic : Drept procesual civil
- Hotărâre judecătorească
- Investirea cu formulă executorie
- Competenţa materială
C. proc. civ.: art. 269, 374, 376, 377
Potrivit art. 374 alin. (2) C. proc. civ., investirea hotărârilor judecătorești cu formulă executorie se face de prima instanţă, indiferent de gradul instanţei care a pronunţat hotărârea ce face obiectul investirii.
Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 3122 din 28 aprilie 2004
La data de 5 septembrie 2003 Comuna 23 August, prin primar, a solicitat Judecătoriei Mangalia investirea cu formulă executorie a deciziei nr. 553 din 11 aprilie 2003 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă.
Prin încheierea dată în camera de consiliu la data de 10 septembrie 2003 Judecătoria Mangalia a respins cererea de investire cu formulă executorie, apreciind că, faţă de prevederile art. 269, 376 și 377 C. proc. civ., trebuie să se investească cu formulă executorie sentinţa civilă nr. 2062/2002 a Judecătoriei Mangalia, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 553/2003 a Tribunalului Constanţa și nu această din urmă decizie, care, pronunţată fiind de Tribunalul Constanţa, “este ea însăși definitivă și nu rămasă definitivă”.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Comuna 23 August.
Recursul este fondat.
La data de 30 august 2002 debitoarea Comuna 23 August, prin primar, a formulat contestaţie la executare împotriva procesului-verbal de sechestru încheiat la data de 12 iulie 2002 solicitând anularea actului de executare, restituirea cauţiunii consemnate în vederea suspendării executării silite și obligarea creditorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Judecătoria Mangalia, prin sentinţa civilă nr. 2062 din 9 octombrie 2002, a respins contestaţia la executare formulată de debitoare.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin decizia nr. 533 din 11 aprilie 2003, a admis apelul declarat de debitoarea Comuna 23 August, a schimbat în parte sentinţa Judecătoriei Mangalia, a admis contestaţia la executare promovată de debitoare, a anulat procesul-verbal de sechestru din 12 iulie 2002 și a obligat pe creditori la 6.735.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Scopul pentru care, la data de 5 septembrie 2003, Comuna 23 August a cerut judecătoriei învestirea cu formulă executorie a deciziei nr. 533 din 11 aprilie 2003 a Tribunalului Constanţa, a fost acela de a executa silit suma de 6.735.000 de lei acordată contestatoarei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 374 alin. (1) cod procedură civilă, nici o hotărâre judecătorească nu se va putea executa dacă nu este investită cu formulă executorie prevăzută de art. 269 alin. (1), afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu și de alte hotărâri prevăzute de lege, care se execută fără formulă executorie, iar în conformitate cu alin. 2 al aceluiași articol, învestirea hotărârilor cu formulă executorie se face de prima instanţă.
Din textul citat rezultă că învestirea cu formulă executorie se face “de prima instanţă”. Legea a stabilit astfel o normă de competenţă materială prin care a determinat care anume instanţe, din ierarhia sistemului judiciar, au aptitudinea de a îndeplini întocmirea acestui act procedural, fiind fără relevanţă, care anume hotărâre se investește: de fond, de apel ori, în caz de reformare a acestora, decizia instanţei de recurs. În speţă, Judecătoria Mangalia, refuzând învestirea cu formulă executorie a deciziei dată în apel, singura care conţine “o condamnare”, a interpretat greșit textul citat, întrucât a confundat competenţa stabilită de lege pentru instanţa de fond de a investi hotărârile judecătorești, cu obiectul investirii, adică cu hotărârile pronunţate de judecătorie, ca instanţă de fond, ca și cum numai acestea ar fi susceptibile de investire.
De altfel, hotărârea judecătoriei, prin care s-a respins contestaţia la executare, fără a insera o altă dispoziţie, nu este supusă investirii, nefiind aptă de executare silită, întrucât nu cuprinde nici o obligaţie susceptibilă de executare, prin natura ei.
Schimbând obiectul cererii dedusă judecăţii, prima instanţă a încălcat principiul disponibilităţii, motiv pentru care a fost admis recursul, casată încheierea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanţă.