Sufficiency of reconstitution certificate versus property title as evidence for revindicatory action on land
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the plaintiff's appeal, thereby upholding the appellate court's decision to reject the claim, which stands as the final operative outcome leaving the defendants in possession of the land. The dispute concerned a revindicatory action where the plaintiff sought to recover a specific 1,519.6 sqm agricultural plot based on a certificate of property reconstitution, while the defendants opposed the claim by presenting a formal property title and a possession record for a partially overlapping area. The court ruled that under the special legislation governing the reconstitution of land ownership (Laws No. 18/1991, 169/1997, and 1/2000), a general certificate of reconstitution without a specified location is insufficient to prove ownership for the purposes of a revindicatory action; valid proof requires a specific property title issued pursuant to Article 116 of Law No. 18/1991 that identifies the precise location of the attributed surface.
Legislator headnote
AI generatedart. 116 din Legea nr. 18/1991; Sufficiency of reconstitution certificate versus property title as evidence for revindicatory action on land: În cazul terenurilor pentru care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate după procedura instituită prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000, dovada dreptului de proprietate, - obiect al acţiunii în revendicare - se face cu titlu de proprietate emis conform art. 116 din Legea nr. 18/1991. Adeverinţa de proprietate, care atestă doar faptul reconstituirii, fără stabilirea amplasamentului terenului atribuit, nu constituie titlu de proprietate care să poată fi examinat în cadrul soluţionării acţiunii în revendicare.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Revendicarea terenului arabil pentru care reclamantul posedă o adeverinţă de reconstituire a proprietăţii, eliberată conform Legii nr. 18/1991, căruia pârâtul îi opune un titlu de proprietate emis în baza aceleiași legi
Cuprins pe materii: Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată. Terenuri. Fond funciar restituit în baza Legii nr. 18/1991, Legii nr. 169/1997 și Legii nr. 1/2000. Adeverinţă de proprietate. Titlul de proprietate
Index alfabetic : Drept civil
- Proprietate funciară
- Revendicare
- Titlul de proprietate
Legea nr. 18/1991
Legea nr. 169/1997
Legea nr. 1/2000
În cazul terenurilor pentru care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate după procedura instituită prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000, dovada dreptului de proprietate, - obiect al acţiunii în revendicare - se face cu titlu de proprietate emis conform art. 116 din Legea nr. 18/1991. Adeverinţa de proprietate, care atestă doar faptul reconstituirii, fără stabilirea amplasamentului terenului atribuit, nu constituie titlu de proprietate care să poată fi examinat în cadrul soluţionării acţiunii în revendicare.
Secţia civilă, decizia nr. 2970 din 22 aprilie 2004
Prin sentinţa civilă nr. 1200 din 26 martie 2003, Judecătoria Pitești a admis în parte acţiunea reclamantului T.P. și a obligat pe pârâţii T.G. și T.M. să respecte dreptul de proprietate al reclamantului pentru suprafaţa de 1519,6 mp teren, situată în comuna Moșoaia, satul Ciocănăi, identificată în anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de expertul N.I. și să-i plătească suma de 2.933.980 lei, reprezentând lipsa de folosinţă pe ultimii trei ani.
Prin decizia civilă nr. 1320 din 15 septembrie 2003, Tribunalul Argeș a admis apelul declarat de pârâţi, a schimbat în tot sentinţa apelată și a respins acţiunea.
Instanţa de apel a reţinut că în mod greșit instanţa de fond a constatat că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren care face obiectul procesului, deși acestuia nu i s-a eliberat titlu de proprietate și nici proces-verbal de punere în posesie.
Recursul declarat de reclamant nu este fondat.
Este de principiu, că, prin acţiunea în revendicare, proprietarul, care nu are posesia unui bun individual determinat, urmărește să i se recunoască dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia lui de la persoana care îl stăpânește fără a fi proprietară.
În cazul terenurilor pentru care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate după procedura instituită prin legile speciale – Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000 – reclamantul poate să redobândească posesia numai pentru suprafeţele de teren atribuite în cadrul procedurii de reconstituire, iar dovada dreptului de proprietate, pentru terenul care face obiectul revendicării, se face cu titlu de proprietate emis conform art. 116 din Legea nr. 18/1991. Adeverinţa de proprietate, care atestă doar faptul reconstituirii, fără stabilirea amplasamentului terenului atribuit, nu constituie titlu de proprietate care să poată fi examinat în cadrul soluţionării acţiunii în revendicare.
De aceea, în prezenta cauză, corect instanţa de apel a reţinut că reclamantul, care nu a fost pus în posesie și căruia nu i s-a eliberat titlu de proprietate, nu a făcut dovada existenţei dreptului pentru terenul care face obiectul acţiunii în revendicare.
Actele invocate de recurent fac dovada reconstituirii dreptului de proprietate al reclamantului pentru suprafaţa de 0,5 ha teren, împrejurare reţinută și de tribunal, dar, nefiind stabilit amplasamentul suprafeţei de teren pentru care s-a făcut reconstituirea, nu s-a dovedit existenţa dreptului pentru terenul revendicat, în suprafaţă de 1519,6 mp.
În schimb, pârâţii au depus la dosar procesul-verbal nr. 302 din 04.03.1994 care atestă punerea în posesie pentru suprafaţa de 1276 mp teren și titlul de proprietate nr. 36619/1994, emis pe numele T.G., el folosind acest teren, pe care, în anul 1988, a plantat 48 pomi.
Pentru aceste considerente, s-a respins recursul.