Creditor's choice of immovable execution upheld; debtors' challenge rejected

Executarea silită imobiliară. Contestaţia debitorilor care solicită urmărirea silită a unor venituri și bunuri mobiliare, iar nu a imobilelor

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Executarea silită. Urmărirea bunurilor mobile și imobile. Contestaţie

Index alfabetic : Drept procesual civil

- Executare silită: bunuri mobile și imobile

- Contestaţie

C. proc. civ., art. 3714, art. 491, art. 499

Creditorul are latitudinea de a-și alege bunurile asupra cărora face executarea, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, printre care : între părţi a intervenit o convenţie de executare a veniturilor (art. 3714 C. proc. civ.); înaintea imobilelor, se urmăresc bunurile mobile dacă debitorul este minor sau pus sub interdicţie (art. 491 C. proc. civ.); veniturile debitorului sunt suficiente pentru plata integrală a datoriei în maxim 6 luni (art. 499 C. proc. civ.).

Secţia civilă, decizia nr. 2967 din 22 aprilie 2004

G.I. și G.T. au contestat executarea silită imobiliară începută prin somaţia nr. 74/E/16 iulie 2003 a executorului judecătoresc la cererea creditoarei M.P., solicitând, printre altele, ca, în temeiul art. 499 C. proc. civ. executarea creanţei să se facă într-un termen de 6 luni din veniturile provenite din salariu, iar diferenţa neacoperită prin executarea silită asupra bunurilor mobile, iar nu prin urmărirea unor imobile.

Prin sentinţa nr. 1873 din 28 august 2003 Judecătoria Roșiori de Vede, judeţul Teleorman a respins contestaţia la executare.

Împotriva sentinţei au declarat recurs contestatorii, susţinând că instanţa a respins fără nici o motivare solicitarea făcută de ei în baza art. 499 C. proc. civ., de a li se încuviinţa plata unei părţi a datoriei, inclusiv dobânzile și cheltuielile de executare, din veniturile lunare în sumă de 10.267.000 lei, diferenţa urmând a fi executată asupra bunurilor mobile.

Recursul este nefondat.

Prin sentinţa nr. 715/28 martie 2003 a Judecătoriei Roșiori de Vede, pronunţată în temeiul O.G. nr. 5/2001, contestatorii au fost obligaţi să plătească, în termen de 15 zile de la comunicare, creditoarei intimate suma de 69.029.650 lei reprezentând echivalentul în lei a împrumutului de 700 dolari USA plus dobânda legală, începând cu data formulării acţiunii, stabilită la nivelul dobânzii de referinţă B.N.R. diminuat cu 20 %, ambele actualizate în raport de rata inflaţiei de la data plăţii efective.

Sentinţa a fost investită cu formulă executorie prin încheierea din 1 iulie 2003 a Judecătoriei Roșiori de Vede, iar prin încheierea nr. 1513/8 iulie 2003, a aceleiași instanţe, la cererea intimatei creditoare, a fost încuviinţată executarea silită.

Executarea creanţei a început prin urmărirea bunurilor imobiliare ale debitorilor.

Creditorul are, în spiritul întregii reglementări referitoare la executarea silită, latitudinea de a-și alege bunurile asupra cărora face executarea, astfel încât să-și poată executa integral și în cât mai scurt timp posibil creanţa.

În cursul executării silite, între părţi – creditoare și debitori – nu a intervenit o convenţie de executare asupra veniturilor bănești ale debitorilor în sensul art. 3714 C. proc. civ.

Cererea debitorilor, formulată în temeiul art. 499 C. proc. civ., să se încuviinţeze ca plata datoriei, a dobânzilor și a cheltuielilor de executare să se facă din veniturile imobilului și din veniturile acestora pe timp de 6 luni, este neîntemeiată.

Una din condiţiile prevăzute de art. 499 C. proc. civ., pentru ca instanţa să încuviinţeze o astfel de executare, pe o durată de maximum 6 luni asupra veniturilor imobilului sau veniturilor debitorilor, este aceea ca aceste venituri să fie suficiente pentru plata integrală a datoriei.

Or, veniturile debitorilor contestatori nu sunt suficiente pentru plata integrală a datoriei, astfel că instanţa de executare nu putea face aplicarea art. 499 C. proc. civ.

Legiuitorul nu a prevăzut o ordine a executării silite indirecte asupra bunurilor și veniturilor urmărite. Potrivit art. 3713 C. proc. civ., veniturile și bunurile debitorului sunt supuse urmăririi silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile și numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor. Se exceptează, potrivit art. 491 C. proc. civ., imobilele ce aparţin unui minor sau unei persoane puse sub interdicţie, care nu pot fi urmărite direct înaintea urmăririi mobilelor sale, reglementare ce nu profită recurenţilor contestatori, aceștia nefiind minori sau puși sub interdicţie.

În acest cadru legal, instanţa de executare nu putea da curs solicitărilor contestatorilor de a se scoate de la executare imobilul, pornindu-se la urmărirea bunurilor mobile,

Pentru aceste considerente, recursul a fost respins, fiind nefondate și alte critici aduse sentinţei.