Recalculation of childcare leave allowance to reflect post-leave base salary increases under Law No. 120/1997

Indemnizaţia lunară cuvenită salariatei în perioada concediului de îngrijire a copilului. Criterii de stabilire a indemnizaţiei

Cuprins pe materii : Dreptul muncii. Drepturi de asigurări sociale. Indemnizaţie lunară în perioada concediului de îngrijire a copilului

Index alfabetic : Dreptul muncii. Drepturi de asigurări sociale

- Indemnizaţie în perioada concediului pentru creșterea copilului

- Concediu pentru creșterea copilului. Indemnizaţia lunară

Legea nr. 120/1997

Indemnizaţie cuvenită salariatei în perioada concediului pentru creșterea copilului se stabilește periodic în raport cu salariul de bază și sporurile prevăzute de lege, existente la data fiecărei plăţi pentru funcţia celui aflat în concediu și, deci, nu rămâne la nivelul stabilit în baza drepturilor salariale de la data cererii de concediu.

I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,

decizia nr. 2715 din 6 aprilie 2004

Prin decizia nr. 106 din 28.IX.2001 conducătorul unităţii bugetare a imputat reclamantei J.M. suma de 16.888.768 lei, cu titlu de îndemnizaţie de asigurări sociale pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, calculată nelegal la salariul majorat ulterior intrării în concediu.

Prin sentinţa civilă nr. 306 din 11.VI.2002 Tribunalul Mureș a fost anulată decizia de imputare, soluţie confirmată, irevocabil, prin decizia civilă nr. 797 din 10.X.2002 a Curţii de Apel Tg. Mureș, reţinându-se, în esenţă, că:

- prevederile H.C.M. nr. 880/1965 nu sunt aplicabile în speţă,

- concediile pentru îngrijirea copilului fac obiectul distinct al altor

reglementări, iar

- contestatoarea beneficiază lunar de indemnizaţia de concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, calculată la salariul de bază lunar majorat al funcţiei respective.

În temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. – în vigoare la data pronunţării hotărârilor sus-menţionate – procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a declarat recurs în anulare susţinând că reclamanta putea beneficia de o indemnizaţie stabilită în raport cu salariul de bază avut la data cererii de concediu, conform prevederilor din art. 21 (1) al H.C.M. nr. 880/1965, Legii nr. 49/1992 și Legea nr. 120/1997, iar nu de o indemnizaţie stabilită, lunar, în baza salariului majorat ulterior.

Recursul în anulare nu este fondat.

Dreptul la îndemnizaţie este reglementat prin legea nr. 120/1997, care prevede:

- „concediul plătit pentru îngrijirea copilului se acordă, la cerere, în continuarea concediului pentru sarcină și lehuzie sau oricând, până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani (art. 2)”, fiind

- „ ... de o îndemnizaţie reprezentând 85% din salariul de bază și celelalte venituri salariale, respectiv din venitul de asigurare”.

Textul stabilește natura dreptului și limitele de exercitare, fixând nivelul indemnizaţiei de 85% din „salariul de bază și celelalte venituri salariale”, fără, însă, a da o altă definiţie salariului de bază sau a indica alte criterii ori elemente de recalculare.

Dispoziţiile acestei legi nu conţin norme de trimitere sau alte norme pe baza cărora să se emită acte normative de aplicare – norme metodologice aprobate prin hotărâri de guvern sau prin ordine ministeriale.

Dar, așa cum se relevă și în recursul în anulare, Legea nr. 120/1997 nu trimite la H.C.M. nr. 880/1965, pentru a se putea conchide că ea completează acest act normativ inferior și a considera, cum eronat se susţine, că indemnizaţia reglementată, ca un drept nou, prin art. 2-3 din lege, este aceeași ca și cea din art. 21 al H.C.M. nr. 880/1965.

Or, dispoziţia din art. 21 alin. 7 din H.C.M. 880/1965 nu se aplică decât în cazul „ajutoarelor recalculate pe baza salariilor tarifare majorate”, în caz de incapacitate temporară de muncă.

Întreaga construcţie din recursul în anulare se axează pe faptul că posibilitatea de recalculare a îndemnizaţiei nu este expres prevăzută în legea nr. 120/1997 iar, de pe altă parte, recalcularea nu este posibilă decât în cazul prevăzut de art. 21 (7) al H.C.M. nr. 880/1965, la care se raportează toate celelalte considerente din motivare.

Evident că nu poate primi o asemenea forţă legală o hotărâre de guvern adoptată în urmă cu peste 30 de ani, în baza și în executarea unei alte legi speciale.

De aceea, ea nu poate constitui un criteriu de referinţă ori un mod de interpretare a noii legi, încălcându-se principiul ierarhiei legislative și al supremaţiei legii.

Nu poate fi primit argumentul relativ la inadmisibilitatea corelării acestei indemnizaţii cu baza sa de calcul, privită, în dinamica majorărilor de salariu, pe durata concediului de îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani.

Salariata, pe durata concediului, nu-și pierde calitatea de „personal” care-i conferă drepturile specifice, între care și cel stabilit prin art. 2-3 din legea nr. 120/1997 vizând „salariul de bază” la care se calculează indemnizaţia.

Scopul și obiectul indemnizaţiei privește îngrijirea copilului, deci, are ca finalitate interesul mamei și ocrotirea interesului superior al copilului în vârstă de până la 2 ani, astfel că nu i se poate aplica normei incidente o interpretare restrictivă, contrară scopului reglementării.

În timp ce personalul aflat în exerciţiul funcţiei, în mod efectiv, beneficiază de majorarea salariului de bază sau a indemnizaţiei lunare nici o normă specială nu interzice aplicarea dispoziţiei legale de majorare și personalului aflat în funcţie, dar, care se află, temporar, în concediul special pentru care are dreptul la o indemnizaţie calculată la salariul său de bază, ceea ce ar fi și contrar principiului echităţii.

Așadar, salariatul aflat în concediul pentru îngrijirea copilului beneficiază, ca și celălalt personal, de majorarea salariului de bază ori a indemnizaţiei lunare, iar, la aceasta, se recalculează, în consecinţă, indemnizaţia specială cuvenită pe perioada concediului, astfel încât, recursul în anulare a fost respins ca nefondat.