Standing to contest in-kind property restitution under Law No. 10/2001: third-party tenant lacks capacity to challenge decision issued to entitled heirs

Decizie de restituire în natură a unui imobil, în baza Legii nr. 10/2001. Persoana îndreptăţită a sesiza tribunalul cu contestaţie la decizia de restituire

Cuprins pe materii: Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Drept de proprietate privată preluată abuziv de stat. Restituire. Persoana îndreptăţită a cere restituirea

Index alfabetic : Drept civil

- Proprietate preluată de stat

- Restituire

- Contestaţie la dispoziţia de restituire

- Persoana îndreptăţită a face contestaţie

Legea nr. 10/2001, art. 24

Prin persoană îndreptăţită a obţine restituirea în natură sau în echivalent a unui imobil, în sensul reglementat prin Legea nr. 10/2001, se înţelege persoana din patrimoniul căreia s-a preluat de stat bunul, sau moștenitorii săi, numai aceștia având calitatea de a contesta, dacă este cazul, decizia deţinătorului imobilului, iar nu și terţul chiriaș.

Secţia civilă, decizia nr. 2382 din 24 martie 2004

Prin decizia nr. 4435 din 30 mai 2001 emisă de Societatea Comercială „M. 22” S.A. în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a restituit în natură imobilul situat în Lugoj, către persoanele îndreptăţite C.M. și alţii.

La data de 4 iunie 2001, Societatea Comercială „A.C.” SRL, cu sediul în imobilul retrocedat, a contestat în justiţie decizia de restituire în natură a nemișcătorului, solicitând anularea ei, sub cuvânt că măsura nu a fost motivată, că emiterea actului era de competenţa primarului și că în mai multe procese, purtate anterior, s-a constatat că imobilul a reintrat în patrimoniul statului, iar cererea de intervenţie a petentei formulată în acel litigiu a fost admisă.

Tribunalul Timiș, secţia civilă, prin sentinţa nr. 605 din 21 septembrie 2001, a respins contestaţia, soluţia fiind menţinută de Curtea de Apel Timișoara, secţia civilă, care, prin decizia nr. 164 din 18 decembrie 2001, a respins ca nefondat apelul contestatoarei.

Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut și motivat că susţinerile contestatoarei nu constituie temeiuri de anulare a deciziei, care este motivată conform legii, și, întrucât bunul imobil se afla în administrarea Societăţii Comerciale „M.22” SA, obligaţia de a se pronunţa asupra cererii de retrocedare aparţinea acestei societăţi, iar nu primarului.

Împotriva deciziei date în apel, a declarat recurs contestatoarea, care a invocat următoarele motive de casare: recurenta are interes legitim în cauză, întrucât în spaţiul retrocedat își are sediul social; dacă imobilul va fi retrocedat, intimaţii „vor mări imediat chiriile”; imobilul nu trebuia restituit în natură intimaţilor, ci trebuia să li se acorde măsuri reparatorii prin echivalent întrucât bunul a fost preluat de stat cu titlu valabil, aspect constatat într-un proces anterior.

Recursul nu este fondat.

Raportul juridic izvorât din aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 ia naștere între persoana deţinătoare a imobilului și persoana îndreptăţită la restituire sau la măsuri reparatorii în echivalent, după caz. Conform art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr.10/2001, persoana îndreptăţită poate ataca în justiţie decizia emisă de unitatea deţinătoare în termen de 30 de zile de la data comunicării, competenţa de soluţionare revenind secţiei civile a tribunalului în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul respectivei unităţi.

Pe cale de consecinţă, contestatoarea-recurentă, fiind terţ în raportul juridic izvorât din aplicarea dispoziţiilor Legii nr.10/2001, nu poate să atace decizia prin care s-a dispus restituirea în natură a nemișcătorului, iar în situaţia în care contestatoarea este beneficiara unui contract de închiriere legal încheiat, se bucură de măsurile de protecţie ale chiriașilor, în conformitate cu dispoziţiile art.15 din amintita lege.

Recursul declarat de contestatoare fiind nefondat, a fost respins.