Vindication of residential property expropriated under invalid title due to violent acquisition and prohibited downstream transfer
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the commercial company, thereby upholding the lower court's order to annul the land registry entries, restore the previous situation, and repossess the residential property for the plaintiff. The dispute concerned a vindication action over a house and land expropriated by the state under Decrees No. 218/1960 and 712/1966, after which the state transferred the assets to a commercial entity pursuant to Law No. 15/1990 and Government Ordinance No. 834/1991. The court determined that the state’s acquisition of title was invalid because the possession was founded and maintained through violence, violating the requirements for uninterrupted possession under Articles 1847 and 1851 of the Civil Code; consequently, the state lacked the valid title necessary to legally transfer the property to the commercial entity, making the subsequent claim by the company untenable.
Legislator headnote
AI generatedart. 1847 C. civ; Vindication of residential property expropriated under invalid title due to violent acquisition and prohibited downstream transfer: Trecerea imobilului în proprietatea statului în baza decretelor sus-menţionate s-a făcut fără titlu valabil, deoarece posesia statului nu a fost netulburată - una din condiţiile menţionate în art. 1847 C. civ. Posesia a fost „fundată și conservată” prin violenţă, în sensul prevăzut în art. 1851 din același cod. Întrucât statul nu a dobândit proprietatea cu titlu valabil, nu putea nici să-l transmită în proprietatea unei societăţi comerciale în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. nr.834/1991.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Acţiune în revendicare. Imobil preluat de stat în baza Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966 și transmis unei societăţi comerciale în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991
Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată. Imobile preluate abuziv de stat în baza Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966. Revendicare
Index alfabetic : Drept civil
- Imobile preluate în mod abuziv
- Imobile preluate în baza Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966
- Imobil transmis unei societăţi comerciale
- Revendicare
C. civ. art. 480, art.481, art. 1847, art. 1851
Decretul nr. 218/1960
Decretul nr. 712/1966
Legea nr. 15/1990
H.G. nr. 834/1991
Trecerea imobilului în proprietatea statului în baza decretelor sus-menţionate s-a făcut fără titlu valabil, deoarece posesia statului nu a fost netulburată - una din condiţiile menţionate în art. 1847 C. civ. Posesia a fost „fundată și conservată” prin violenţă, în sensul prevăzut în art. 1851 din același cod. Întrucât statul nu a dobândit proprietatea cu titlu valabil, nu putea nici să-l transmită în proprietatea unei societăţi comerciale în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. nr.834/1991.
I.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 2337 din 23 martie 2004
Prin sentinţa civilă nr. 389 din 17 noiembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Covasna, a fost admisă acţiunea reclamantei M.V.M. împotriva pârâtelor Statul Român, reprezentat de Consiliul local al comunei Ozun și Societatea Comercială „S.L.” SA; au fost anulate încheierile de intabulare nr.173/1970, 1591/1994 și 1537/1995 ale Judecătoriei Sfântu Gheorghe - secţia de carte funciară, cu privire la imobilul situat în comuna Ozun, înscris în CF 1472 Ozun nr.top 415/2 (casă de piatră și curte în suprafaţă de 7469 mp) și nr. top 414/1/b (magazie pentru cereale, remiză pentru mașini agricole și curte în suprafaţă de 14.163 mp); a fost dispusă restabilirea situaţiei anterioare și au fost obligaţi pârâţii să-i predea reclamantei, în deplină proprietate, imobilul.
Instanţa de fond a reţinut că autoarea reclamantei (bunica) proprietara imobilului revendicat, a fost strămutată din comuna Ozun, în anul 1949, cu domiciliul obligatoriu în orașul Cluj, că ulterior Statul Român și-a intabulat dreptul de proprietate în baza Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966; că, iniţial, imobilul a fost menţionat în tabelul privind gospodăriile expropriate în baza Decretului nr. 83/1999, ca fiind exploatări moșierești, care au făcut obiectul Legii nr. 187/1945, deși imobilul era folosit ca locuinţă la data strămutării bunicii reclamantei, situaţie în care bunul a fost trecut în proprietatea statului fără titlu valabil și că nu sunt aplicabile prevederile Decretului nr.218/1960, deoarece posesia Statului asupra imobilului a fost fundată și conservată prin violenţă.
Prin decizia nr. 38/Ap din 6 iunie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Brașov, secţia civilă, a fost respins apelul pârâtei S.C. „S.L.” SA.
Recursul declarat de aceeași pârâtă este nefondat.
Imobilul ce formează obiectul litigiului, folosit ca locuinţă, a fost înscris în cartea funciară, ca fiind proprietatea Statului Român în anul 1970, în baza Decretelor nr.218/1960 și 712/1966.
Prin hotărârea nr. 273/1997 a Comisiei judeţene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, de pe lângă Consiliul Judeţean Covasna, a fost respinsă cererea reclamantei de a-i fi restituit imobilul în natură sau de a-i fi acordate despăgubiri, constatându-se că bunul a trecut în proprietatea Statului cu titlu valabil, situaţie în care reclamanta se poate adresa instanţei, pe calea dreptului comun.
În atare situaţie, reclamanta a sesizat instanţa cu prezenta acţiune la data de 23 februarie 2000, dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel că este nefondată critica privitoare la posibilitatea reclamantei de a-și revendica imobilul numai pe calea acestei legi.
Trecerea imobilului în proprietatea Statului, în baza Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966, s-a făcut, într-adevăr, fără titlu valabil, deoarece posesia statului nu a fost netulburată, una din condiţiile menţionate în art. 1847 C. civ., deoarece a fost „fundată și conservată” prin violenţă, astfel cum se prevede în art. 1851 din același cod.
Întrucât statul nu a dobândit cu titlu valabil imobilul, nu putea nici să-l transmită în proprietatea pârâtei recurente.
În consecinţă, recursul a fost respins, ca nefondat.