Abusive state expropriation: prefecture's obligation to quantify compensation and verify in-kind restitution under Law No. 10/2001

Imobil preluat în mod abuziv de stat. Măsuri reparatorii. Obligaţii ale deţinătorului imobilului, notificat de fostul proprietar

Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate privată. Imobil preluat în mod abuziv de stat. Măsuri reparatorii. Procedură prealabilă administrativă. Obligaţii ale deţinătorului imobilului și ale prefecturii

Index alfabetic : Drept civil

- Imobil preluat în mod abuziv de stat

- Măsuri reparatorii

- Procedură prealabilă administrativă

- Obligaţii ale deţinătorului notificat

- Obligaţii ale prefecturii

Legea nr. 10/2001

Din economia prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dezvoltate în cuprinsul pct. 36.1 al Normelor aprobate prin H.G. nr. 498/2003 rezultă că în cazul în care primarul, investit iniţial cu soluţionarea notificării, constată că restituirea în natură nu este posibilă și persoana îndreptăţită a optat pentru despăgubiri bănești, are obligaţia să transmită dispoziţia sa prefecturii, în termen de 60 de zile de la primirea notificării. Prefectura are obligaţia să verifice dacă restituirea în natură este totuși posibilă, iar în caz contrar va cuantifica despăgubirile bînești până la data intrării în vigoare a legii speciale la care face trimitere art. 40 din legea nr.10/2001, iar nu să reţină că, în raport cu prevederile art. 7 și 40 din lege, despăgubirile nu sunt actuale.

I.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 2291 din 19 martie 2004

Reclamanta A.A. a chemat în judecată Primăria comunei Veţel, judeţul Hunedoara solicitând anularea dispoziţiei nr. 1650 din 26 noiembrie 2001 emisă de pârâtă prin care i s-a respins cererea, formulată în baza Legii nr. 10/2001, de restituire în natură sau prin echivalent a unui teren în suprafaţă de 7000 mp.

Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, prin sentinţa nr. 445 din 27 martie 2002, a respins contestaţia și l-a îndrumat pe contestator să urmeze calea prevăzută de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin decizia nr. 152 din 25 februarie 2003, a respins apelul contestatorului cu motivarea că cererea este nefondată, deoarece terenul solicitat, fiind destinat să asigure funcţionalitatea unor construcţii, nu este liber. Referitor la despăgubirile bănești, s-a reţinut că, în raport de prevederile art. 7 și 40 din lege, acestea nu sunt actuale.

Recursul reclamante este fondat.

Din economia prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dezvoltate în cuprinsul pct. 36.1 al Normelor aprobate prin H.G. nr. 498/2003, rezultă că în cazul în care primarul investit iniţial cu soluţionarea notificării constată că restituirea în natură nu este posibilă și persoana îndreptăţită a optat pentru despăgubiri bănești, are obligaţia să transmită dispoziţia sa prefecturii, în termen de 60 de zile de la primirea notificării. Prefectura va înregistra și cuantifica despăgubirile bănești până la data intrării în vigoare a legii speciale la care face trimitere art. 40 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit pct. 36.2 din Norme, prefectura are obligaţia să verifice dacă restituirea în natură era totuși posibilă. Ipoteza afirmativă o obligă să se conformeze regulilor arătate în cuprinsul acestui text (din Norme).

Reglementările de ansamblu cuprinse în Legea nr. 10/2001 și Normele de aplicare a legii, obligă entitatea investită cu soluţionarea pricinii să respecte instituţia măsurilor reparatorii strict individualizate.

Or, în speţă, instanţa de apel a ignorat toate aceste reglementări. Mai întâi, n-a observat că, prin notificare, contestatorul a solicitat restituirea în natură a bunului și dacă acest lucru nu este posibil să-i fie acordate despăgubiri. Apoi, a trecut peste faptul că pârâta, rezolvând simplist cererea, a făcut aplicarea art. 8 din lege, situaţie care a determinat poziţia echivocă a contestatorului. Ea a rămas neelucidată deoarece nu s-au cerut explicaţiile necesare în sensul art. 129 C. proc. civ. Au rămas neclarificate și alte aspecte importante cum sunt regimul juridic al bunului, posibilitatea restituirii în natură a unei părţi din acesta, incidenţa măsurilor reparatorii strict individualizate și obligaţiile datorate de pârâtă vizând soluţionarea corectă a pricinii.

Cum toate aceste aspecte sunt, în sensul art. 314 C. proc. civ., împrejurări rămase nestabilite, care împiedică Înalte Curte să hotărască asupra fondului pricinii, s-a impus admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei la aceeași instanţă pentru a rejudeca apelul în limitele arătate.