Expropriated farmland administered by state research stations: reparatory measures under Law No. 10/2001 vs. in natura restitution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s recourse, set aside the Court of Appeal’s dismissal, and remanded the case for a full trial on the merits, effectively reversing the lower court's inadmissibility finding. The dispute concerned a claim for the in natura restitution of agricultural land, a house, and irrigation canal infrastructure expropriated by the state in 1954 and currently administered by an agricultural research station. The Court held that such properties, regardless of their original character as agricultural holdings, fall outside the scope of the Land Fund Law No. 18/1991 and Law No. 1/2000; instead, as part of the public domain administered by state research entities, they are subject to reparatory measures under Article 16 of Law No. 10/2001, allowing for compensation in equivalent value rather than restitution in kind, and thus the initial action was not inadmissible but required substantive examination.
Legislator headnote
AI generatedart. 16 din Legea nr. 10/2001, art. 31 din Legea nr. 1/2000, art. 8 din Legea nr. 10/2001, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991; Expropriated farmland administered by state research stations: reparatory measures under Law No. 10/2001 vs. in natura restitution: Imobilele administrate de o staţiune de cercetare din agricultură dacă, la origine, au fost sau nu o exploataţie agricolă, nu cad sub incidenţa Legii fondului funciar nr. 18/1991 și nici a Legii nr. 1/2000, fiind admisibile măsurile reparatorii, prin echivalent, în condiţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Teren agricol aflat în administrarea unei staţiuni de cercetare din agricultură. Admisibilitatea măsurilor reparatorii reglementate prin Legea nr. 10/2001
Cuprins pe materii: Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Imobil preluat de stat în baza Decretului nr. 83/1949. Măsuri reparatorii prin echivalent cuvenite fostului proprietar
Index alfabetic: Drept civil
- Proprietate
- Teren agricol preluat de stat
- Măsuri reparatorii
Legea nr. 10/2001: art. 16
Imobilele administrate de o staţiune de cercetare din agricultură dacă, la origine, au fost sau nu o exploataţie agricolă, nu cad sub incidenţa Legii fondului funciar nr. 18/1991 și nici a Legii nr. 1/2000, fiind admisibile măsurile reparatorii, prin echivalent, în condiţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 1627 din 27 februarie 2004
Reclamanta M.E. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Staţiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Irigaţii și Drenaje Băneasa-Giurgiu (fostă I.C.I.T.I.D. Băneasa) și Primăria comunei Gostinu, judeţul Giurgiu, cerând să fie obligaţi să-i restituie în natură, în baza Legii nr. 10/2001, imobilul compus din 2,50 ha teren (din care 1,50 ha extravilan), o casă și 5000 mp canal vechi, situat în comuna Gostinu, judeţul Giurgiu și preluat de stat, în anul 1954, în baza H.C.M. nr. 308/1953.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că notificarea, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului, a fost soluţionată, cu nr. 126/2002, de fostul I.C.I.T.I.D. Băneasa, prin respingerea cererii și aplicarea art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Giurgiu, prin sentinţa civilă nr. 419 din 9 iulie 2002, a admis acţiunea și a obligat pe pârâţi să restituie în natură imobilul în litigiu.
Curtea de Apel București, secţia a III-a civilă, prin decizia nr. 468 din 22 octombrie 2002, a admis apelul pârâtei Staţiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Irigaţii și Drenaje Băneasa-Giurgiu și, schimbând în întregime sentinţa, a respins acţiunea.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că imobilul din litigiu, fiind o exploataţie agricolă trecută în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, este supus procedurii de restituire prevăzută de art. 31 din Legea nr. 1/2000. În consecinţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 în raport cu care acţiunea apare ca fiind inadmisibilă.
Reclamanta a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esenţă, că excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, fondată pe dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, a fost nelegal admisă.
Recursul declarat de reclamantă este fondat.
Din economia reglementărilor cuprinse în art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 rezultă că terenurile proprietate de stat, administrate de staţiunile de cercetare din agricultură, aparţin domeniului public și nu pot fi restituite foștilor proprietari în condiţiile acestei legi. Textul art. 119 alin. (3), prevede că proprietarii terenurilor vor fi despăgubiţi pentru terenurile preluate în domeniul public, în bani, sau cu teren echivalent, după caz.
Prin O.U.G. nr. 102/2001, textul art. 31 din Legea nr. 1/2000, referitor la restituirea unor imobile reprezentând exploataţii agricole preluate în baza Decretului nr. 83/1949, a fost abrogat. Soluţia legislativă are ca temei ideea că, în cazul reglementat de acest text, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Rezultă, așadar, că imobilele administrate de o staţiune de cercetare din agricultură, indiferent dacă, la origine, au fost sau nu exploataţii agricole, nu cad sub incidenţa Legii fondului funciar nr. 18/1991 (republicată) și nici a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere (solicitate potrivit Legii nr. 18/1991 și Legea nr. 169/1997).
În speţă, imobilul solicitat se află în administrarea unei staţiuni de cercetare din agricultură, fiind preluat de stat, la cerere, prin efectul H.C.M. nr. 308/1953.
Pârâta, ca deţinătoare a bunului, a precizat că în imobil își are sediul una din fermele sale și că achiesează la măsuri reparatorii, prin echivalent, în condiţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
În consecinţă și cum litigiul a fost soluţionat prin aplicarea unei excepţii, fără cercetarea fondului și stabilirea deplină a împrejurărilor de fapt ale pricinii, s-a impus admiterea recursului și casarea deciziei din apel cu trimiterea cauzei la aceeași instanţă, pentru a judeca fondul pricinii.