Reparation for expropriated real estate held by privatized company: sufficiency of notification to commercial holder under Law No. 10/2001

Măsuri reparatorii, cerute în baza Legii nr. 10/2001, în cazul în care imobilul se află în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate

Cuprins pe materii: Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată. Imobile preluate în mod abuziv de stat. Imobil dobândit prin privatizare de o societate comercială. Măsuri reparatorii. Modalitatea exercitării cererii împotriva autorităţii pentru Privatizarea și Administrarea Participaţiilor Statului

Index alfabetic : Drept civil

- Proprietate preluată abuziv de stat

- Proprietate privatizată

- Măsuri reparatorii

- Notificate. Modalităţi

Legea nr. 10/2001: art. 27

Dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 cu privire la notificarea instituţiei publice implicate care a efectuat privatizarea, sunt îndeplinite și în situaţia în care a fost chemată în garanţie de societatea comercială privatizată ce a fost notificată de fostul proprietar.

Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 1590 din 27 februarie 2004

Reclamantul M.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „B” S.A., solicitând restituirea în natură a unui teren în suprafaţă de 616 mp, situat în Gheorgheni, sau acordarea de despăgubiri civile, susţinând că imobilul a fost preluat în mod abuziv în anul 1976 și că, înaintând notificarea în baza Legii nr. 10/2001, pârâta a refuzat restituirea imobilului.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a A.P.A.P.S. București, arătând că terenul revendicat i s-a vândut de către aceasta, situaţie în care, potrivit art. 29 pct. 1 și 2, art. 30 din Legea 137/2002 A.P.A.P.S. asigură repararea prejudiciilor cauzate cumpărătorilor în executarea unor hotărâri judecătorești care obligă la restituirea în natură către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.

Prin sentinţa civilă nr. 137 din 11 februarie 2003, Tribunalul Harghita, a admis în parte acţiunea astfel : a anulat decizia nr. 9/8.01.2002 emisă de pârâtă; a constatat că imobilul, care, în prezent, se află în incinta pârâtei S.C. „B” S.A., a fost preluat de stat cu titlu, fiind expropriat prin Decretul nr. 158/7.06.1977, în baza art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001; a stabilit că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, în baza art. 24 al. 1, raportat la art. 12 din Legea nr. 10/2001; a obligat deţinătorul imobilului - pârâta S.C. „B” S.A., să facă reclamantului o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului; a respins cererea de restituire în natură a terenului revendicat; a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta S.C. „B” S.A. împotriva A.P.A.P.S. București; a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 47/13 mai 2003, a admis apelul declarat de pârâtă și în consecinţă a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că: a admis cererea de chemare în garanţie formulată împotriva A.P.A.P.S. București, cu obligarea acesteia de a face reclamantului ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului; a eliminat, din dispozitivul hotărârii atacate, obligarea apelantei de a face reclamantului ofertă de restituire prin echivalent; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participaţiilor Statului, susţinând, printre altele, că acţiunea este inadmisibilă, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuia adresată instituţiei implicate în privatizare - A.P.A.P.S. -, împreună cu toate actele necesare, prevăzute de lege.

Recursul nu este întemeiat.

Recurenta a fost introdusă în proces în calitate de chemată în garanţie, la cererea pârâtei, în temeiul prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora, partea are dreptul să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia poate să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenţii.

Cererea, formulată astfel, apare deci ca fiind admisibilă, pârâta, ca deţinătoare a bunului, pentru care reclamanţilor li se cuvin despăgubiri în echivalent – cum s-a constatat irevocabil de instanţa de fond – solicitând, firesc, chemarea în garanţie a recurentei, ca instituţie a statului implicată în privatizare.

Nici celelalte motive de recurs nu sunt întemeiate.

Contrar celor susţinute de recurentă, în cauză, în virtutea constatărilor primei instanţe, (neatacate cu apel de chemata în garanţie), imobilul a fost preluat cu titlu valabil și este evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, cu respectarea dispoziţiilor legale, ceea ce constituie tocmai ipoteza avută în vedere de legiuitor la edictarea art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Ca atare, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participaţiilor Statului, urmează a face, potrivit legii, ofertă de reparare în echivalent, către reclamanţi, invitându-i la negocieri conform art. 27 (2) din lege și din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

În raport cu scopul primordial al acestui act normativ, repararea, în natură sau prin echivalent, a prejudiciilor aduse proprietăţii private prin măsurile adoptate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, precum și celeritatea soluţionării cererilor, nu poate fi primită nici susţinerea privind depunerea notificării însoţită de toate actele corespunzătoare, la recurentă.

Fiind parte în proces, recurenta a luat la cunoștinţă de toate înscrisurile doveditoare depuse de persoana îndreptăţită, având posibilitatea, ca pe parcursul negocierilor, să ceară toate lămuririle necesare.

Ca urmare, recursul a fost respins ca nefondat.