Abusive State Appropriation of Real Estate: Mayor’s Passive Standing and Remand for In-Kind Restitution
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) allowed the plaintiff's appeal, overruled the lower courts’ dismissal for lack of passive procedural standing, and remanded the case to the first instance for re-examination. The dispute concerned a claim to annul a mayor’s order refusing the in-kind restitution of a parcel of land that had been abusively taken by the state, where the lower courts had incorrectly determined that the mayor did not have passive procedural capacity to be sued. The ICCJ held that under Law No. 10/2001 and Law No. 215/2001, when the holder of an abusively taken property is a local council (primărie), the restitution order or refusal is issued by the mayor, who represents the administrative-territorial unit in judicial proceedings; therefore, legal action challenging such a decision must be directed against the mayor, not the local council itself.
Legislator headnote
AI generatedArt. 20 din Legea nr. 10/2001, art. 2 din Legea nr. 10/2001, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, Art. 24 alin. (1) din Legea nr.10/2001, art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001; Abusive State Appropriation of Real Estate: Mayor’s Passive Standing and Remand for In-Kind Restitution: Art. 20 din Legea nr. 10/2001 prevede că restituirea în natură se va face direct de către unitatea care deţine imobilul solicitat. Prin unitate deţinătoare se înţelege orice persoană juridică de drept public sau de drept privat creată de stat sau, după caz, de autorităţile administraţiei publice centrale ori locale, precum și organizaţiile cooperatiste care deţin cu orice titlu imobilele preluate în mod abuziv în condiţiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Imobil preluat în mod abuziv de stat. Măsuri reparatorii. Dispoziţia primarului
Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Imobile preluate în mod abuziv de stat. Măsuri reparatorii. Dispoziţia primarului. Contestaţie. Calitate procesuală pasivă
Index alfabetic : Drept civil
- Imobil preluat în mod abuziv
- Măsuri reparatorii
- Dispoziţia primarului
- Contestaţie
Legea nr. 10/2001
În situaţia în care imobilele solicitate au ca persoană deţinătoare primăria, dispoziţiile date, în temeiul Legii nr. 10/2001, se emit de primar și împotriva acestuia vor fi îndreptate contestaţiile persoanelor nemulţumite de soluţia adoptată.
I.C.C.J., secţia civilă, decizia nr.1522 din 25 februarie 2004
La data de 24 iulie 2002, W.C.J. a atacat în justiţie dispoziţia primarului Municipiului Brașov, solicitând anularea actului și obligarea primarului să emită decizie de restituire în natură a suprafeţei de 581,94 mp din terenul total de 631,08 mp înscris în C.F. nr. 24649 Brașov sub nr. top 8782/1/a/53, adică terenul neafectat de construcţii sau alte detalii de sistematizare.
Tribunalul Brașov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 491/S din 25 octombrie 2002, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a primarului municipiului Brașov și a respins acţiunea pentru acest considerent.
Soluţia tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Brașov secţia civilă, care, prin decizia nr. 6/Ap din 6 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul promovat de reclamantă.
Recursul declarat de reclamantă este fondat.
Art. 20 din Legea nr. 10/2001 prevede că restituirea în natură se va face direct de către unitatea care deţine imobilul solicitat. Prin unitate deţinătoare se înţelege orice persoană juridică de drept public sau de drept privat creată de stat sau, după caz, de autorităţile administraţiei publice centrale ori locale, precum și organizaţiile cooperatiste care deţin cu orice titlu imobilele preluate în mod abuziv în condiţiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București”.
Art. 23 din legea citată reglementează procedura administrativă de restituire în natură a imobilelor, alin. (6) al articolului arătând că „prevederile alin. (1- 5) sunt aplicabile și dispoziţiilor emise de primari potrivit art. 20 alin. (3)”.
Art. 24 alin. (1) din Legea nr.10/2001 reglementează situaţia în care restituirea în natură a imobilului solicitat nu este aprobată sau nu este posibilă, caz în care deţinătorul nemișcătorului este obligat ca prin decizie sau dispoziţie motivată să facă, în termen de 60 de zile, persoanei îndreptăţite, o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, iar alin. (7) al articolului arată că în situaţia în care oferta este refuzată, persoana îndreptăţită poate ataca în justiţie decizia emisă.
În fine, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală „primarul reprezintă comuna sau orașul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiţie”.
Textul folosește noţiunea de „primarul reprezintă”, reprezentarea desemnând instituţia prin care o persoană numită reprezentant îndeplinește acte procedurale în numele și interesul altei persoane care este parte în procesul civil. Legislaţia cunoaște două forme ale reprezentării judiciare: reprezentarea legală (sau necesară) și reprezentarea convenţională (sau voluntară). Reprezentarea legală operează doar în cazurile anume determinate de lege, exempli gratia fiind art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.
Din prevederile legale mai sus menţionate rezultă că, în situaţiile în care imobilele solicitate au ca persoană juridică deţinătoare primăria, dispoziţiile date în temeiul Legii nr. 10/2001 se emit de către primar. Mutatis mutandis, acţiunea în justiţie va fi deschisă și va fi îndreptată de persoana îndreptăţită nemulţumită de soluţia adoptată, prin dispoziţie, împotriva primarului ce a emis actul și care reprezintă, în temeiul legii comuna, orașul și municipiul, atât în faza procedurii administrative instituită de Legea nr. 10/2001, cât și, ulterior, în justiţie, legiuitorul neînţelegând, sub aspectul reprezentării unităţilor administrativ-teritoriale, să facă vreo deosebire între fază obligatorie a procedurii administrative și cea judiciară.
Faţă de cele ce preced, se constată că prin interpretarea eronată a legii cele două instanţe au respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale pasive, motiv pentru care s-a admis recursul reclamantei, cu consecinţa reluării judecăţii la prima instanţă.