Revindication of abnormally seized school facility denied due to structural alterations and public utility designation under Law No. 10/2001

Acţiune în revendicare. Imobil care apare cu o configuraţie diferită faţă de cea de la data preluării în mod abuziv de stat și având, în prezent, destinaţia de unitate școlară.

Cuprins pe materii: Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată. Imobile preluate în mod abuziv. Revendicarea imobilului având o configuraţie diferită și având destinaţia de unitate școlară

Index alfabetic : Drept civil

- Imobil preluat în mod abuziv

- Revendicare

- Imobil cu o configuraţie diferită

- Imobil cu destinaţie de unitate școlară

Legea nr. 10/2001: art. 16 alin. (1)

Nu este posibilă restituirea în natură a imobilului, cu o altă substanţă și structură, și având în prezent una din destinaţiile prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care impun măsuri reparatorii prin echivalent.

Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 550 din 27 ianuarie 2004

La data de 17 iunie 1998, reclamanţii, persoane fizice, au introdus acţiunea în revendicare a unui imobil compus din construcţie cu 5 camere, anexe gospodărești și teren în suprafaţă de 1432, mp situat în judeţul Botoșani.

Tribunalul Botoșani, prin sentinţa civilă nr. 88 din 2 mai 2001, a admis în parte acţiunea, așa cum a fost precizată la 2 mai 2001, obligând Primăria comunei Trușești să lase în proprietatea reclamanţilor imobilul revendicat și a respins-o faţă de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor pentru lipsa calităţii procesuale pasive, reţinând că imobilul a fost preluat fără titlu.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 4 din 22 ianuarie 2002, a schimbat sentinţa, în tot, a respins acţiunea reclamanţilor ca nefondată și apelul acestora, întrucât, conform art. 166 alin. (41) din Legea învăţământului nr. 84/1995, completată prin O.U.G. nr. 206/2000 și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, foștii proprietari, sau succesorii lor, beneficiază numai de despăgubiri în echivalent, imobilul în litigiu aparţinând domeniului public, cu afectaţiunea de grădiniţă.

Recursul declarat de reclamanţi este nefondat.

Imobilul a fost preluat fără titlu, în anul 1948, fiind destinat, succesiv, unor instituţii politice și bugetare, iar din anul 1948 ca sediu al unui liceu, ca internat, apoi, din 1977, ca școală generală coordonatoare și ca grădiniţă de copii, funcţiune actuală pentru un număr de 142 de copii.

Prin hotărârea nr. 29 din 7 iulie 1996, a Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995, s-a respins cererea reclamanţilor de restituire în natură a bunului, iar aceștia au precizat în scris, în primă instanţă, că obiectul acţiunii este revendicare și nu înţeleg să urmeze procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001. În această perioadă, cum relevă primăria comunei, la imobilul în litigiu s-au efectuat reparaţii, modificări ori adăugiri, în raport de destinaţia dată și de vechimea în exploatare, astfel: s-a construit „a doua clădire în spatele casei existente”; s-a mai construit o anexă cu destinaţia de bucătărie și sală de mese pentru copiii care urmau grădiniţa cu program prelungit; s-a efectuat o reparaţie capitală, în anul 1996, constând, în principal, în „schimbarea acoperișului, holul și veranda de legătură dintre cele două clădiri, grupul social, fosa de vidanjare, împrejmuirea la strada principală și în spatele incintei”.

Prin hotărârea nr. 15/25 mai 2001, a consiliului local, imobilul a fost aprobat ca aparţinând domeniului public, cu destinaţia grădiniţă de copii, iar prin adresa nr. 173 din 18 ianuarie 2001 și prin motivele de apel primăria a făcut reclamanţilor, chiar și în lipsa notificării, oferta de despăgubire în echivalent, oferta fiind la nivelul sumei de 334.642.947 lei indicată în expertiza tehnică.

Se poate, așadar, constata că imobilului litigios, preluat fără titlu, i-a fost dată, timp de peste 40 de ani, o utilitate socială, ca unitate școlară.

În acest scop, prin substanţiale lucrări de adaptare funcţională, de extinderi și noi construcţii, dar și de reparaţii capitale, în prezent imobilul revendicat apare cu o configuraţie diferită faţă de cea iniţială, clădirea putând fi considerată ca având o altă substanţă și structură.

Aceasta, precum și apartenenţa la domeniul public, cu destinaţia de unitate bugetară, exclude, conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură, fixând numai despăgubirea în echivalent, ceea ce a oferit și primăria comunei, chiar și în lipsa notificării după procedura Legii nr. 10/2001.

Drept consecinţă, decizia pronunţată în apel este legală, iar soluţia alternativă, a obligării la despăgubiri, poate fi primită numai în cadrul procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 10/2001, pe care, însă, reclamanţii încă nu au declanșat-o.