Recovery of nationalized property by state-owned entity denied for lack of legal continuity
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the lower courts' rejections and thereby confirming that the state defendant prevailed in denying the claimant's request for in-kind restitution of nationalized property. The dispute involved a state-owned joint-stock company challenging the municipality's refusal to return a plot of land that had been nationalized from a private limited liability company in 1948; the central factual issue was whether the claimant qualified as the legal successor to the original owner. The Court held that the restitution claim was unfounded because the claimant failed to satisfy the condition under Article 3(1)(c) of Law No. 10/2001, which requires the claimant to be the same legal entity as the one from which the property was seized, a requirement explicitly clarified by O.U.G. No. 184/2002 to exclude state-owned companies from the scope of repairative measures. The Court further reasoned that it would be irrational for a state-owned entity to seek the retrocession of assets nationalized from a private entity when it is not its legal continuator, rejecting the argument that applying the 2002 legislative amendment violated the principle of non-retroactivity.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001; Recovery of nationalized property by state-owned entity denied for lack of legal continuity: Cererea de restituire a unui imobil naţionalizat nu este fondată dacă nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, conform căreia persoana juridică solicitantă continuă activitatea persoanei juridice de la care s-a preluat terenul.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Imobil naţionalizat prin Legea nr. 119/1948. Cerere de restituire notificată de o persoană juridică. Condiţie
Cuprins pe materii: Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate privată. Imobil naţionalizat. Cerere de restituire formulată de o persoană juridică. Condiţii de admitere.
Index alfabetic :
- Imobil naţionalizat
- Restituire
- Cererea unei persoane juridice
Legea nr. 10/2001: art. 3 alin. (1) lit. c
Cererea de restituire a unui imobil naţionalizat nu este fondată dacă nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, conform căreia persoana juridică solicitantă continuă activitatea persoanei juridice de la care s-a preluat terenul.
Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 144 din 16 ianuarie 2004
La 19 aprilie 2002 Compania Naţională a Huilei S.A. a chemat în judecată Primăria Municipiului Petroșani, solicitând să se anuleze dispoziţia nr. 1037/18.03.2002 prin care pârâta i-a respins cererea de restituire în natură a unui teren, de 500 mp, situat în Petroșani, ce a aparţinut Societăţii Anonime Române Petroșani, de la care a fost naţionalizat prin Legea nr. 119/1948.
Prin sentinţa civilă nr. 1487/26 septembrie 2002, Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a respins ca nefondată acţiunea, reţinând că reclamanta nu este continuatoarea persoanei juridice de la care bunul s-a naţionalizat, pentru a invoca măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Soluţia a fost menţinută în apel, prin decizia civilă nr. 55/16 ianuarie 2002, Curtea de apel Alba Iulia motivând hotărârea prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 184/2002.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Reclamanta, companie naţională cu capital integral de stat, înfiinţată prin H.G. nr. 605/1998, a solicitat de la statul român să-i fie restituită în natură o suprafaţă de teren ce a fost naţionalizată în anul 1948 de la Societatea Anonimă Română Petroșani, invocând dispoziţiile art. 3 lit. (c) din Legea nr. 10/2001. Potrivit acestui text de lege, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii, constatând în restituirea în natură sau prin echivalent, persoanele juridice, proprietare ale imobilelor preluate în mod abuziv de stat (...) după data de 6 martie 1945; îndreptăţirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărârea judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă (...).
Instanţele au reţinut corect că nu se poate vorbi de continuare a activităţii, în condiţiile în care fosta Societate Anonimă Română pentru exploatarea minelor de cărbune Lupeni (înfiinţată în baza sentinţei nr. 1079/1924 a Tribunalului Ilfov, secţia I comercială) și-a încetat personalitatea juridică după naţionalizare, patrimoniul său fiind preluat de Societatea sovieto-română pe acţiuni Sovromcărbune, în anul 1949.
Deci, nu sunt îndeplinite cerinţele textului de lege invocat pentru a atrage admiterea acţiunii.
Pentru a înlătura orice dubii, legiuitorul însuși a intervenit, completând art. 3 din lege cu alin. (2) (prin O.U.G. nr. 184/12 decembrie 2002), care precizează că ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativ teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societăţile naţionale, societăţile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptăţite și nu fac obiectul prezentei legi.
Prima instanţă, care s-a pronunţat înainte de modificarea legii, și-a argumentat corect soluţia, interpretând logic textul art. 3 lit. (c).
Faptul că instanţa de apel a făcut referire la modificarea operată prin O.U.G. nr. 184/2002, în motivarea deciziei sale, de respingere a apelului, nu semnifică, astfel cum se susţine în recurs, încălcarea principiului neretroactivităţii legii, adaosul operat de noul act normativ fiind doar – cum s-a demonstrat anterior – o explicitare a textului art. 3 lit. (c), rămas în vigoare.
Ar fi contrar raţiunii legii ca o întreprindere cu capital integral de stat să solicite de la stat retrocedarea unui bun ce a fost naţionalizat de la întreprindere cu capital privat, a cărei continuatoare nu este, potrivit exigenţelor art. 3 lit. (c) din Legea nr. 10/2001.
Recursul a fost respins ca nefondat.