Claim for compensation for judicial errors in civil proceedings: jurisdictional error quashed and case remanded to competent court

Despăgubiri pentru erori judiciare. Competenţa de soluţionare a cererii

Cuprins pe materii. Drept civil și drept procesual civil. Despăgubiri pentru erori judiciare. Competenţa de soluţionare a cererii.

Index alfabetic.. Drept civil și drept procesual civil.

- Erori judiciare;

- Acţiune pentru despăgubiri;

- Competenţa de soluţionare.

C.pr.penală. art. 504

C.civ. : art. 998 și urm.

C.pr.civ. art. 1-2

Acţiunea , pentru despăgubiri cuvenite pentru erori judiciare, este de competenţa:

- tribunalului, conform art. 2 pct. 2 lit. b C.pr.civ., dacă despăgubirile sunt solicitate pentru erori judiciare săvârșite în procesele penale, conform art. 504 C.pr.civ;

- judecătorie, conform art. 1 pct.1 C.pr.civ. sau tribunal, conform art. 2 pct. 1 lit.b din același cod, după cum despăgubirile solicitate sunt sub sau peste valoarea de 5 milioane de lei, dacă despăgubirile sunt solicitate pentru erori judiciare săvârșite în procesele civile, printre care și cele contravenţionale, conform art. 998 și următoarele din C.civil.

NOTĂ. Privitor la valoarea obiectului litigiului, în raport cu care competenţa revine judecătoriei sau tribunalului, se vor avea în vedere dispoziţiile art. 2 C.pr.civ., de la data acţiunii, dispoziţii care, între timp s-au modificat.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 9712 din 24 noiembrie 2005

Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 97 din 2 aprilie 2003, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul L.V., în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 35.000.000 de lei daune morale către reclamant.

Instanţa de fond a reţinut că, potrivit art.504 alin. 1 C.pr.penală, orice persoană care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite. Textul nu distinge între prejudiciul moral și cel material, iar art. 998 și următoarele Cod civil prevede că orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu dă dreptul celui prejudiciat la despăgubiri.

Instanţa de fond a reţinut că reclamantului, prin procesul verbal de contravenţie A nr. 0570371 din 25 mai 2001, i-a fost aplicată o amendă de 150.000 de lei pentru săvârșirea contravenţiei prevăzute de art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, cu posibilitatea plăţii în termen de 48 de ore a sumei de 50.000 de lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege.

Prin sentinţa civilă nr. 858/2001 s-a admis cererea formulată de Postul de Poliţie Grădiștea și s-a dispus transformarea amenzii de 150.000 lei în 15 zile închisoare contravenţională.

Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 1603 din 31 octombrie 2001, a admis recursul declarat de contravenient, a constatat achitată cota de ½ din cuantumul amenzii și a transformat restul amenzii în 7 zile închisoare contravenţională, iar, în baza mandatului de executare a închisorii contravenţionale nr. 173/2002 din 18 ianuarie 2002, reclamantul a fost arestat timp de 70 ore, fiind pus în libertate în baza adresei nr. 1433 din 19 februarie 2002, emisă conform deciziei civile nr. 326 din 19 februarie 2002, prin care a fost desfiinţată decizia civilă nr. 1603/2001.

Reclamantul, care a fost arestat ilegal, a suferit un prejudiciu moral, fiindu-i lezată onoarea și reputaţia și fiind supus unor suferinţe de ordin psihic.

Se mai reţine, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 504 C.pr.pen., deoarece prevederile Legii nr. 12/1990 se completează cu dispoziţiile Codului penal și ale Codului de procedură penală.

Prin decizia civilă nr. 400 din 3 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins apelurile declarate de reclamant, de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, împotriva acestei sentinţe.

Instanţa de apel a reţinut că acţiunea s-a formulat în termenul de un an, calculat de la data de 19 februarie 2002 când reclamantul a fost pus în libertate, că cererea s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 48 alin. 3 din Constituţie, art. 998, 999 C.civil și art. 504 C.pr.pen. și că reclamantul fiind ţinut în arest timp de 70 ore nu are relevanţă faptul că a fost arestat contravenţional și nu penal. Sunt aplicabile prevederile art. 504 C.pr.penală, pentru că dispoziţiile Legii nr. 12/1990 se completează cu cele ale Codului de procedură penală, însă temeiul juridic, esenţial, pe care se întemeiază soluţia admiterii acţiunii îl reprezintă art. 998, 999 C.civ.

Se reţine că, Statul Român, prin funcţionarii angajaţi ai instituţiilor de stat, a dat dovadă de neglijenţă, înlesnind arestarea pe nedrept a reclamantului, care a stat în închisoare timp de 70 ore, iar culpa reclamantului nu există, pentru că acesta a achitat amenda și a înaintat chitanţa către Poliţia comunei Grădiștea, judeţul Vâlcea. Dispoziţiile art. 998, 999 C.civ. nu disting între prejudiciul material și cel moral, iar aprecierea prejudiciului s-a făcut în raport de perioada arestării ilegale și de suferinţele de ordin fizic, psihic, social, profesional și moral suportate de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, în numele și pentru Ministerul Finanţelor Publice și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Reclamantul, critică decizia, susţinând că în mod nejustificat instanţa a reţinut că suma de 35.000.000 de lei este stabilită în raport de perioada arestului contravenţional, fără să arate raţiunea sau principiul de drept care atestă proporţionalitatea, concluzionând, laconic și evaziv, fără temei legal și fără să se pronunţe cu privire la aprecierea prejudiciului în raport de suferinţele de ordin fizic, psihic, social, profesional și moral.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, arată că statul nu poate fi obligat la plata daunelor morale, pentru că, în cauză, nu s-a comis vreo eroare judiciară. Culpa pentru executarea închisorii contravenţionale aparţine în totalitate contravenientului; că temeiul juridic al acţiunii îl reprezintă art. 504 și următoarele Cod procedură penală, pentru că executarea închisorii contravenţionale a urmat regulile executării pedepsei închisorii. Statul nu răspunde însă în temeiul art. 998 – 999 C.civ., ci în temeiul art. 1000 alin. 3 c.civ., iar comitentul răspunde pentru fapta prepusului numai dacă în persoana acestuia din urmă sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, inclusiv culpa, care este o condiţie sine qua non pentru angajarea răspunderii.

Or, în cauză, organele judiciare nu au culpă în privinţa soluţiilor pronunţate și executării de către reclamant a 70 ore închisoare contravenţională, pentru că acesta a plătit doar jumătate din cuantumul amenzii, după expirarea termenului de 48 ore de la aplicarea sancţiunii, iar la dosar nu s-au depus dovezi care să ateste faptul că reclamantul a comunicat Postului de Poliţie Grădiștea că a făcut plata și nici nu s-a prezentat în procesul pornit de organele de poliţie, pentru a-și face apărările necesare și a aduce dovezi că a făcut plata.

Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, în numele și pentru Ministerul Finanţelor Publice, susţine că în mod greșit s-a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile înscrise în art. 504 și următoarele din Codul de procedură penală, cu motivarea că dispoziţiile Legii nr. 12/1990, se completează cu cele ale Codului de procedură penală; că, potrivit art. 8 din Legea nr. 12/1990 prevederile legii se completează cu cele ale Codului penal și ale Codului de procedură penală numai în privinţa faptelor prevăzute și sancţionate ca infracţiuni de această lege, iar art. 48 alin. 3 din Constituţie prevede că statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile săvârșite în procesele penale. Instanţa de apel a nesocotit aceste dispoziţii, nefăcând distincţie între arestarea în temeiul legii penale și cea produsă ca urmare a transformării unei sancţiuni contravenţionale.

Recursurile vor fi admise, pentru următoarele considerente.

Raportat la datele când s-a făcut comunicarea hotărârii atacate și la faptul că hotărârea nu a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, (care a declarat recurs anterior datei de 9 ianuarie 2004 când comunicarea actului s-a făcut către Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj), toate recursurile au fost declarate și motivate în termen, iar, în cauză, sunt incidente motivele de recurs, de ordine publică, invocate din oficiu, prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C.pr.civ., deoarece sentinţa instanţei de fond a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, iar decizia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor înscrise în art.297 alin. 2 C.pr.civ..

Potrivit art. 2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul este instanţă de excepţie în ceea ce privește judecarea în prima instanţă, deoarece cauzele care se judecă de tribunal ca instanţă de fond sunt prevăzute limitativ la literele a – i.

La litera h, textul prevede că tribunalul judecă în primă instanţă „cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale”. Textul are în vedere natura procesului în care s-a cauzat prejudiciul (penal) și nu temeiul de drept invocat de parte în acţiune.

Faţă de conţinutul textului, competenţa tribunalului ca instanţă de fond fiind limitată la cererile care au ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale, pentru cererile care au ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale, competenţa se stabilește în raport de valoarea obiectului cererii, oricare ar fi temeiul de drept invocat.

În prezenta cauză, cererea formulată de reclamant având ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare săvârșite într-un proces civil, instanţa competentă să soluţioneze procesul în fond se stabilește după valoarea obiectului cererii, precizată de reclamant în acţiune la suma de 10.000 de euro.

În raport de conţinutul art. 2 pct. 1 lit. b din codul de procedură civilă, care, la data de 22 ianuarie 2003, când s-a înregistrat cererea de chemare în judecată, stabilea competenţa tribunalului pentru judecarea în primă instanţă a proceselor și cererilor în materie civilă al căror obiect avea o valoare de peste 2 miliarde lei, în prezenta cauză competentă să soluţioneze procesul, conform art. 1 alin. 1 C.pr.civ., era judecătoria.

Prin urmare, soluţionând procesul în primă instanţă, Tribunalul Gorj a încălcat competenţa altei instanţe, iar instanţa de apel, păstrând această hotărâre, a încălcat art. 297 alin. 2 C.pr.civ., care prevede că atunci când prima instanţă greșit s-a declarat competentă, instanţa de apel trebuie să anuleze hotărârea și să trimită cauza spre judecare instanţei competente.

Pentru considerentele expuse, fără să se analizeze motivele de recurs invocate de recurenţi, se vor admite recursurile, vor fi casate hotărârile pronunţate de instanţa de fond și cea de apel și, conform art.312 (6) C.pr.civ. și art. 8 C.pr.civ., care pentru cererile îndreptate împotriva statului stabilește competenţa teritorială alternativă, se va trimite cauza spre judecare Judecătoriei Târgu Jiu.

Judecând cauza, instanţa de fond va avea în vedere toate apărările formulate de recurenţi.