Legislator Case Law & Legislation
ICCJ_82389 AI generated

Property restitution request: directory vs. decadence nature of document submission deadline

Case Number ICCJ_82389
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice quashed the decisions of the first instance and appeal courts, remanding the case to the trial court for re-examination, effectively reversing the lower courts’ favorable rulings for the claimant. The dispute involved a contestation of an administrative decision that rejected a request for property restitutions under Law No. 10/2001; the lower courts had erroneously granted the claimant's request to resume the administrative procedure, despite the claimant having actually sought the direct judicial award of reparatory measures. The decisive legal issue was the nature of the statutory deadline for submitting supporting documents under Articles 21-22 of Law No. 10/2001, which the Court clarified is a directory term rather than a peremptory (decadence) term, although the final outcome was driven by the principle of *ne ultra petita* (prohibition of ruling beyond the scope of the request), as the lower courts had awarded a remedy different from what was claimed.

Legislator headnote

AI generated

art.22 din Legea nr. 10/2001, art.23 din Legea nr. 10/2001; Property restitution request: directory vs. decadence nature of document submission deadline: Notă. La republicarea Legii nr. 10/2001, în M.Of. Partea I nr. 789/2005 (în urma completărilor și modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, textele la care se referă decizia sunt renumerotate, și, prin art. 23 – fost art 22 - s-a precizat că actele doveditoare „pot fi depuse până la data soluţionării notificării”).

Keywords

AI generated
restitution of property statutory deadline judicial law e-justice time limits for seeking redress decree of schedule of claims

Cited Legislation

AI generated
art.22 din Legea nr. 10/2001
(5) al textului sus amintit – iar nu și termenul de depunere a actelor doveditoare, prevăzut în art. 22, care este un termen de recomandare.
art.23 din Legea nr. 10/2001
247/2005, textele la care se referă decizia sunt renumerotate, și, prin art. 23 – fost art 22 - s-a precizat că actele doveditoare „pot fi depuse până la data soluţionării notificării”).

Cited Case Law

AI generated
decizia civilă nr.282/2004
Sentinţa a fost menţinută prin decizia civilă nr.282/2004 a Curţii de Apel Timișoara ca efect al respingerii apelului declarat de pârât.
Decizia nr.174/2004
Inadmissibility of civil party's appeal against final cassation decision in criminal case
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Imobil preluat în mod abuziv de stat. Cerere pentru măsuri reparatorii reglementate prin Legea nr. 10/2001. Termenul de depunere a actelor doveditoare. Caracterul termenului.

Cuprins pe materii. Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv de stat. Cerere, prin notificare, pentru măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001. Termenul de depunere a actelor doveditoare. Caracterul termenului.

Index alfabetic. Drept civil..

- Imobil preluat în mod abuziv de stat;

- Notificare pentru măsuri reparatorii

- Termenul pentru depunerea actelor doveditoare.

Legea nr. 10/2001: art. 21-22

Numai termenul, prevăzut de art. 21-22 al Legii nr. 10/2001 pentru depunerea notificării, cu cerere de măsuri reparatorii, este termen de decădere – precizare rezultând din alin. (5) al textului sus amintit – iar nu și termenul de depunere a actelor doveditoare, prevăzut în art. 22, care este un termen de recomandare.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 9307 din 16 noiembrie 2005

Notă. La republicarea Legii nr. 10/2001, în M.Of. Partea I nr. 789/2005 (în urma completărilor și modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, textele la care se referă decizia sunt renumerotate, și, prin art. 23 – fost art 22 - s-a precizat că actele doveditoare „pot fi depuse până la data soluţionării notificării”).

Prin sentinţa civilă nr.740/2004, Tribunalul Timiș a admis acţiunea contestatoarei G.E. și pe cale de consecinţă, a anulat dispoziţia nr.174/2004 emisă de Primarul Municipiului Timișoara și totodată, a dispus reluarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru emiterea unei noi decizii.

Sentinţa a fost menţinută prin decizia civilă nr.282/2004 a Curţii de Apel Timișoara ca efect al respingerii apelului declarat de pârât.

În motivarea hotărârii pronunţate, Curtea de Apel a reţinut în esenţă că reclamanta are legitimare procesuală activă, este îndreptăţită a formula notificarea iar termenul prevăzut de art.22 din Legea nr. 10/2001 este unul de recomandare așa încât, pârâta este obligată să-i răspundă și să-i acorde drepturile pretinse.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul Timișoara prin primar, criticând-o pentru următoarele considerente:

Dispoziţia nr.174/2004 contestată de către reclamantă, a fost corect emisă în condiţiile în care dosarul depus de către această contestatoare pentru restituirea în natură a imobilului înscris în CF 14.056 Timișoara, nu a fost complet.

Instanţa a ignorat acest aspect după cum a ignorat și faptul că s-au făcut mai multe reveniri în vederea depunerii actelor doveditoare necesare, reveniri ignorate de către contestatoare.

Instanţa, în opinia recurentei, a mai ignorat și faptul că art.23 din Legea nr. 10/2001 a stabilit în sarcina solicitanţilor să facă dovada dreptului de proprietate precum și a calităţii de moștenitori, la data depunerii notificării sau cel mai târziu în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a legii. Acest termen, în mod greșit s-a considerat de către ambele instanţe, a fi unul de recomandare deoarece, în sensul legii, el este unul de decădere.

Acest caracter al termenului menţionat, rezultă din art.23 al Normelor de aplicare a Legii 10 prin faptul că, permite luarea în considerare a actelor doveditoare depuse ulterior expedierii notificării, doar dacă nu s-a emis decizia (dispoziţia).

Pe de altă parte, același caracter sancţionator, rezultă din conţinutul OUG 10/2003 de prelungire a termenului de formulare al notificărilor, atâta timp cât acesta prevede expres că actele depuse după expirarea acestui termen, nu mai pot fi admise ca probe pentru soluţionarea cauzei.

Opinia contrară a instanţelor, nu numai că încalcă legea, dar implică și posibilitatea acestora de a verifica modul în care a fost respectată procedura administrativă ceea ce, Legea nr. 10/2001 nu permite.

Examinând recursul pârâtului prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform art.306 Cod procedură civilă, se constată că acesta este fondat pentru cele ce urmează:

Decizia nr.174/2004 emisă de Primar a respins cererea petentei G.E.privind restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara pentru faptul că, nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra acestui imobil, în termenul legal prevăzut de art.22 din L 10/2001 așa după cum acesta a fost prelungit prin actele normative ulterioare, adică până la data de 1 iulie 2003.

Primăria a apreciat că termenul menţionat este unul de decădere iar instanţele i-au dat un caracter de recomandare și pe cale de consecinţă, au anulat această dispoziţie și au obligat Primăria la emiterea unei noi dispoziţii, urmare a reluării procedurii administrative.

Rezolvarea acestei probleme juridice a fost corect făcută de către instanţa de fond și apel prin aprecierea caracterului de recomandare al termenului de depunere al actelor doveditoare, natura lui rezultând din nevoia soluţionării cu celeritate a unor astfel de cereri și nu din nevoia limitării ori împiedicării formulării acestora.

Atât instanţa de fond cât și cea de apel nu au observat însă că, obiectul cererii introductive constă în anularea dispoziţiei emisă de Primar, precum și în obligarea pârâtei la restituirea în natură sau în echivalent, a imobilului aflat în litigiu.

Dat fiind faptul că reclamanta nu a solicitat reluarea procedurii administrative ci acordarea de măsuri reparatorii în orice formă permisă de lege de însăși instanţa de judecată, rezultă că, procesul nu a fost soluţionat în limitele în care, instanţa de fond a fost investită.

Întrucât s-a acordat ceea ce nu s-a cerut și nu s-a acordat ceea ce s-a cerut, încălcându-se totodată și principiul disponibilităţii, ambele hotărâri vor fi casate.

Pentru soluţionarea cererii contestatoarei vizând acordarea măsurilor reparatorii, este însă nevoie de administrare de noi probe atât pentru a se dovedi dacă este îndreptăţită a le primi, cât și natura sau cuantumul acestora, împrejurare care atrage consecinţa trimiterii cauzei la instanţa de fond