Omission to rule on ex officio admissibility exception in cancellation petition under Article 318(1) of Civil Procedure Code

Contestaţie în anulare fondată pe art. 318 alin. 1 C.pr.civ.

Cuprins pe materii. Drept procesul civil. Căi de atac în retractare. Contestaţia în anulare fondată pe art. 318 alin. 1 C.pr.civ.

Index alfabetic. Drept procesual civil.

- Contestaţie în anulare.

C.pr.civ. art. 318

Instanţa de recurs sesizată cu contestaţia în anulare, dacă a omis să se pronunţe, motivat asupra unui motiv de recurs, chiar dacă acest motiv a fost pus în discuţie din oficiu, urmează să-și retracteze decizia de respingere a recursului.

Contestaţia în anulare nu este însă fondată când pretinsele motive de recurs, neexaminate reprezintă, motivele propriu zise invocate de recurent, care au fost analizate sistematic în decizia contestată.

În aplicarea art. 318 alin. 1 C.pr.civ., instanţa de recurs sesizată cu contestaţia în anulare, urmează a-și retracta decizia de respingere a recursului dacă a omis a se pronunţa, motivat asupra unui motiv de recurs, chiar dacă acest motiv a fost pus în discuţie din oficiu.

Contestaţia în anulare nu este însă fondată când pretinsele motive de recurs, neexaminate reprezintă, motivele propriu zise invocate de recurent, care au fost analizate sistematic în decizia contestată.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 9108 din 10 noiembrie 2005

La 7 august 2002, reclamanţii S.M. și W.L.E. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Brașov, prin primar, S.C. Rial SRL Brașov, Consiliul Judeţean Brașov, G.P.P. și G.S., solicitând:

- constatarea preluării abuzive, fără titlu, a unui imobil situat în Brașov, înscris în C.F. 25230 Brașov, nr. top 13898/6573/1/d/1;

- constatarea nulităţii absolute a deciziei nr.395 din 13 mai 1989, emisă de fostul Consiliu popular al judeţului Brașov, precum și a contractului de înstrăinare nr.20597 din 29 octombrie 1996, încheiat între S.C. Rial SRL Brașov și pârâţii persoane fizice, ambele acte având ca obiect imobilul sus menţionat;

- restabilirea situaţiei anterioare, în sensul radierii Statului Român și pârâţilor G.P.P. și G.S. de sub B 13, 14, 15 și reînscrierii reclamanţilor în Cartea Funciară;

- obligarea pârâţilor la predarea imobilului.

Judecătoria Brașov, prin sentinţa civilă nr.8560 din 13 octombrie 2003, a admis în parte acţiunea precizată și, drept consecinţă:

- a constatat că imobilul în discuţie a fost preluat abuziv în baza Decretului nr.223/1974, fără titlu;

- a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.395/1989 emisă de fostul Consiliu popular al judeţului Brașov și contractului de vânzare-cumpărare nr.20597/1996, încheiat de S.C. Rial SRL Brașov cu pârâţii persoane fizice;

- a dispus restabilirea situaţiei anterioare în Cartea Funciară, în sensul radierii pârâţilor G.P. P. și G.S. și a Statului Român de sub B 13, 14, 15 și întabulării reclamanţilor;

- i-a obligat pe pârâţii G.P.P. și G.S. să lase reclamanţilor, în deplină proprietate și posesie, imobilul revendicat.

S-a reţinut că:

- Decretul nr.223/1974, invocat la preluarea imobilului de către Statul Român, era contrar art.36 din Constituţia în vigoare în anul 1989, art.17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului și art.481 Cod civil, astfel că nu poate constitui titlu valabil, în înţelesul art.6 din Legea nr.213/1998;

- decizia nr.395/1989, de preluare a imobilului, este lovită de nulitate absolută deoarece nu a fost comunicată reclamantului Sorea Mircea, iar obligaţia comunicării acestui act subzista și în ipoteza neindicării domiciliului din străinătate al destinatarului;

- pârâţii G.P.P. și G.S. cunoșteau condiţiile în care a fost preluat imobilul și împrejurarea că restituirea acestui bun a fost solicitată de proprietari, având calitatea de intervenienţi în procesul de revendicare;

- reaua credinţă a pârâţilor dobânditori atrage nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, conform art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001;

- potrivit art.2 din Legea nr.10/2001, reclamanţii și-au păstrat calitatea de proprietari, astfel că, în temeiul art.1 din Primul protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului și art.480 Cod civil, se impune ca pârâţii G.P.P. și G.S. să fie obligaţi să lase acestora imobilul, în deplină proprietate și posesie.

Curtea de Apel Brașov, secţia civilă, prin decizia nr.545 din 26 mai 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâţii Municipiul Brașov, prin primar, S.C. Rial SRL Brașov, G.P.P., G.S. și Consiliul judeţean Brașov.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie – Secţia Civilă, prin decizia nr.543 din 27 ianuarie 2005, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Municipiul Brașov, prin primar, S.C. Rial SRL Brașov, G.P.P. și G.S., cu motivarea că:

- examinarea, de către instanţe, a validităţii titlurilor statului, de preluare a unor imobile, a fost recunoscută expres de Legea nr.213/1998 și nu constituie, așadar, un exces de putere;

- prezumţia de bună credinţă a pârâţilor G.P.P. și G.S. a fost răsturnată de probele administrate în cauză, din care rezultă că, la data achiziţionării apartamentului în discuţie, aceștia cunoșteau situaţia lui juridică reală (ca urmare a participării lor, în calitate de intervenienţi, la un proces de revendicare, pornit de reclamanţi) și, mai mult, și-au asumat riscul evicţiunii, stipulat expres printr-o clauză contractuală;

- buna credinţă a pârâţilor G.P.P. și G.S. nu ar putea fi reţinută nici în raport de dispoziţiile art.33 din Decretul-lege nr.115/1938 (reluate în art.34 din Legea nr.7/1996), deoarece persoana care dobândește un drept real nu se poate prevala de cuprinsul Cărţii Funciare dacă a cunoscut, pe altă cale, despre inexactitatea înscrierii.

La 31 mai și 2 iunie 2005, pârâţii Municipiul Brașov, prin primar și, respectiv, G.P.P.și G.S.. și S.C. Rial SRL Brașov au formulat, separat, contestaţii în anulare împotriva ultimei hotărâri, solicitând desfiinţarea acesteia, rejudecarea recursurilor și respingerea acţiunii.

În motivarea contestaţiilor, întemeiate pe art.318 Cod procedură civilă, contestatorii au susţinut un motiv comun și anume omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra excepţiei privind admisibilitatea acţiunii în revendicare promovate ulterior adoptării Legii nr.10/2001, invocată din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă.

De asemenea, contestatorii au susţinut că instanţa de recurs nu a cercetat motivele lor de casare cu privire la:

- valabilitatea titlului statului în raport de situaţia distinctă a celor doi reclamanţi; neatacarea Hotărârii nr.841/1999 prin care Comisia constituită conform Legii nr.112/1995 a respins cererea reclamanţilor, de restituire a imobilului; buna credinţă a pârâţilor G.P.P. și G.S., bazată pe înscrierile din Cartea Funciară, în care statul figura ca proprietar la data înstrăinării; existenţa unei hotărâri judecătorești irevocabile de recunoaștere a valabilităţii titlului statului; împrejurarea că Legea nr.213/1998 este posterioară Legii nr.112/1995, care caracterizează drept valabil titlul de preluare în temeiul Decretului nr.223/1974; necontestarea de către reclamanţi a deciziei de preluare, conform Legii nr.1/1967 sau Legii nr.29/1990 (Municipiul Brașov, prin primar);

- valabilitatea deciziei de preluare în raport de cadrul legislativ existent în acel moment (anul 1989); inadmisibilitatea analizării constituţionalităţii Decretului nr.223/1974 de către instanţele judecătorești, o asemenea examinare constituind atributul exclusiv al Curţii Constituţionale; neanalizarea titlului statului prin prisma Legii nr.213/1998; efectele hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a constatat valabilitatea titlului statului pentru partea din imobil preluată cu plată; situaţia juridică diferită a imobilului în raport de fiecare reclamant; buna credinţă a pârâţilor G.P. P. și G.S. (S.C. Rial SRL Brașov);

- împrejurarea că preluarea cotei reclamantei W.L.E. s-a făcut la cererea acesteia, cu plata cuvenitelor despăgubiri, iar preluarea cotei reclamantului S.M. (plecat ilegal din ţară în anul 1986), s-a realizat la solicitarea soţiei sale; încălcarea dispoziţiilor pct.1.4 lit. B pct.1 teza a doua din H.G. nr.498/2003 (G.P.P. și G.S.).

Cele trei contestaţii au fost conexate, potrivit art.164 Cod procedură civilă, iar intimaţii-reclamanţi au susţinut, în apărare, că:

- două contestaţii, respectiv cele formulate de Municipiul Brașov și pârâţii G.P.P.și G.S. ar fi tardive;

- toate contestaţiile sunt nefondate deoarece instanţa de recurs a cercetat toate motivele invocate de recurenţi și nu era obligată să se pronunţe asupra motivului pus în dezbaterea părţilor din oficiu.

Prima apărare este nefondată deoarece:

- decizia atacată nu este susceptibilă de executare silită;

- intimaţii-reclamanţi nu au făcut dovadă că, în raport de data sesizării instanţei cu prezenta contestaţie (31 mai și 2 iunie 2005), pârâţii-contestatori Municipiul Brașov și, respectiv, G.P.P. și G.S. ar fi luat cunoștinţă de hotărârea atacată într-un termen mai scurt de 15 zile.

Motivul comun formulat de contestatori este fondat pentru că:

- deși a respins recursurile, ultima instanţă nu s-a pronunţat asupra excepţiei referitoare la inadmisibilitatea acţiunii în revendicare, pusă în discuţie din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă;

- această excepţie constituia un posibil motiv de modificare sau casare a deciziei Curţii de Apel Brașov, astfel că, potrivit art.318 alin.1 teza a 2-a Cod procedură civilă, omisiunea pronunţării atrage anularea hotărârii instanţei de recurs;

- susţinerile în sens contrar ale intimaţilor-reclamanţi, în sprijinul cărora se invocă decizia nr.1397/1978 a fostului Tribunal Suprem, sunt neîntemeiate, decizia menţionată (publicată în C.D./1978, p.279) statuând că instanţa de recurs nu este obligată să ridice, din oficiu, motive de casare și, implicit, să se pronunţe asupra acestora.

Celelalte critici din contestaţiile în anulare sunt însă nefondate deoarece pretinsele motive necercetate de instanţa de recurs reprezintă, în realitate, argumente aduse în sprijinul motivelor propriu-zise invocate de recurenţi, care au fost analizate sintetic în decizia contestată.

Așa fiind, cele trei contestaţii au fost admise, și s-a anulat ultima hotărâre, fixându-se (cu citarea părţilor) termen, când se vor soluţiona recursurile declarate de pârâţi, exclusiv prin examinarea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în revendicare, pusă în discuţie din oficiu la 27 ianuarie 2005.