Inheritance of foreign domiciliary with Romanian asset: Conflict of jurisdiction resolved by default assignment to Bucharest under Art. 155 Law No. 105/1992
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, ruling that the Bucharest Sector 1 Court (or Bucharest Court of Appeal, depending on value) is competent to hear the case, thereby overriding the Cluj-Napoca Court of First Instance’s declination. The dispute involved a claim to confirm heirs’ rights and demand delivery of an estate consisting solely of a Romanian real property, where the decedent’s last domicile was in Israel; the Cluj-Napoca court initially declined jurisdiction in favor of Bucharest, which then declined it back to Cluj-Napoca, creating the conflict. The decisive legal basis is Article 155 of Law No. 105/1992 on Private International Law, which establishes that when Romanian courts are competent but the specific competent court cannot be determined due to a foreign domicile, the matter is assigned to the Bucharest courts (Sector 1 Court or Court of Appeal) based on the material jurisdictional rules applicable to the value of the property.
Legislator headnote
AI generatedart. 155 din Legea nr. 105/1992; Inheritance of foreign domiciliary with Romanian asset: Conflict of jurisdiction resolved by default assignment to Bucharest under Art. 155 Law No. 105/1992: În cazul succesiunii persoanei cu ultimul domiciliu în stat străin, în cazul în care instanţele române sunt competente, dar nu se poate stabili care dintre ele este îndreptăţită să soluţioneze cererea legatarului, competenţa materială revine Judecătoriei sectorului 1 sau Tribunalului București, conform art. 155 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, în raport cu valoarea imobilului în litigiu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Succesiunea persoanei cu ultimul domiciliu în stat străin, bunul succesoral fiind situat în România. Competenţa de soluţionare a cererii legatarului.
Cuprins pe materii. Drept internaţional privat, Drept procesual civil. Succesiunea persoanei cu ultimul domiciliu în stat străin, bunul succesoral fiind situat în România. Competenţa de soluţionare a cererii legatarului.
Index alfabetic. Drept internaţional privat.
- Succesiunea persoanei cu ultimul domiciliu în stat străin.
- Competenţă teritorială;
- Competenţă materială.
Legea nr. 105/1992: art. 155.
În cazul succesiunii persoanei cu ultimul domiciliu în stat străin, în cazul în care instanţele române sunt competente, dar nu se poate stabili care dintre ele este îndreptăţită să soluţioneze cererea legatarului, competenţa materială revine Judecătoriei sectorului 1 sau Tribunalului București, conform art. 155 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, în raport cu valoarea imobilului în litigiu.
Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 8604 din 31 octombrie 2005
Prin acţiunea înregistrată la 29 octombrie 1998, la Judecătoria Cluj Napoca, reclamanta L.A.E. (ulterior decedată) a chemat în judecată pe pârâtul W.I. (de asemenea ulterior decedat) solicitând să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei W.E., decedată la 20 decembrie 1996, cu ultimul domiciliu în Israel, este alcătuită doar dintr-un apartament situat în municipiul Cluj Napoca și că reclamanta este unicul moștenitor pe baza testamentului olograf întocmit de defunctă, instanţa urmând să dispună predarea succesiunii.
Judecătoria Cluj Napoca, prin încheierea nr. 8381 din 1 octombrie 1999, a declinat competenţa soluţionării acţiunii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, cu motivarea că această din urmă instanţă este competentă, în temeiul art. 155 din Legea nr. 105/1992, întrucât, în cauză, nu s-a putut stabili care dintre instanţele române este îndreptăţită.
Judecătoria sectorului 1 București, prin sentinţa civilă nr.4408 din 9 mai 2005 – la cinci ani și șase luni după înregistrarea dosarului – a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca și constatând ivit un conflict negativ de competenţă a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, va stabili că Judecătoria sectorului 1 București este competentă să judece pricina.
Ambele instanţe au motivat corect că a fost dedus judecăţii un litigiu în materie de moștenire, de competenţa instanţelor judecătorești române.
Singurul bun care face parte din masa succesorală este un imobil situat în România, iar ultimul domiciliu al defunctei a fost în Israel. Ca atare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 155 din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, potrivit cărora, în cazul în care instanţele române sunt competente, dar nu se poate stabili care dintre ele este îndreptăţită să soluţioneze procesul, cererea va fi îndreptată, potrivit regulilor de competenţă materială, la Judecătoria sectorului 1 București sau la Tribunalul București.
Potrivit regulilor de competenţă materială, în raport cu valoarea imobilului aflat în litigiu, judecătoria este competentă să judece pricina în primă instanţă.