State expropriated property repair claims: premature dismissal pending methodological norms constitutes denial of justice under Civil Code Art. 3.

Imobile (mori) preluate în mod abuziv de stat. Termen de formulare a cererii privind măsuri reparatorii. Prematuritate

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept procesual civil. Imobile/mori preluate în mod abuziv de stat. Cerere pentru măsuri reparatorii considerată greșit ca prematură.

Index alfabetic. Drept civil. Drept procesual civil.

- Imobil preluat de stat;

- Măsuri reparatorii prin echivalent;

- Prematuritatea cererii de măsuri reparatorii.

C.civ.: art. 3

Legea nr. 10/2001.

Respingând acţiunea – în speţă pentru obligarea la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru preluarea de către stat, în mod abuziv, a două mori cu motivarea că nu au fost elaborate încă normele metodologice pentru acordarea de titluri de valoare - instanţa a încălcat principiul legalităţii, echivalent cu o denegare de dreptate, conform art. 3 din C.civ.

Instanţa investită cu o acţiune trebuie să judece procesul pe baza legislaţiei în vigoare, neputând respinge cererea părţii pentru că urmează ca, în viitor, să se elaboreze alte legi, care să reglementeze raportul juridic dedus judecăţii.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 8129 din 19 octombrie 2005.

La data de 9 mai 2002, pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, reclamanta S.E. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Dâmboviţa, S.C. Miclas S.A. Târgoviște și Prefectura judeţului Dâmboviţa, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri bănești pentru două mori ţărănești, ce au aparţinut părinţilor săi și care au fost preluate în mod abuziv de regimul trecut sub forma donaţiei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, cele două mori împreună cu construcţiile și instalaţiile din dotare au fost preluate de Comitetul Executiv al Sfatului Popular Raional Găești prin procesul-verbal din 12 martie 1960 si predate Intreprinderii 1 Mai Găești și că, prin sentinţa civilă nr.1000 din 27 iunie 2001 a Judecătoriei Găești, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a donaţiei celor două mori.

Reclamanta a mai arătat că, pârâtele nu au raspuns notificării formulate în temeiul Legii nr.10/2001, prin dispoziţie sau decizie motivată, situaţie în care a promovat prezenta acţiune în justiţie.

Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa civilă nr. 733 din 11 decembrie 2002, a admis în parte acţiunea și a constatat că reclamanta este îndreptăţită să primească măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de art.9 alin.2 din Legea nr.10/2001 numai pentru un singur imobil, respectiv moara ţărănească din comuna Jugureni, judeţul Dâmboviţa, preluată de stat de la defuncta D.E.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate ca moștenitoare a numitei D.E. numai cu privire la moara situată în comuna Jugureni, care figureaza la pct.15 din procesul-verbal încheiat la data de 12 martie 1960, în legătură cu cealaltă moară, preluată de la numita D.M., petiţionara precizând că aceasta a fost nora defuncţilor săi parinţi și că moara le-a aparţinut tot acestora.

Instanţa de fond a mai reţinut în motivarea sa că, imobilul nu mai există în prezent, fiind demolat, astfel încât nu s-a putut identifica unitatea deţinătoare și că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art.9 alin.2 din Legea nr.10/2001.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâta D.G.F.P. Dâmboviţa și reclamanta S.E.

În apelul său, pârâta D.G.F.P. Dâmboviţa a susţinut că, prin expertiza de specialitate administrată în cauză, despagubirile bănești nu au fost calculate cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile și că acţiunea ar fi trebuit respinsă ca prematur formulată deoarece nu au fost elaborate încă Normele Metodologice pentru acordarea de titluri de valoare, așa cum reglementează art.9 alin.2 din Legea nr.10/2001.

Reclamanta a arătat, prin motivele de apel, că, deși, din probele administrate în cauză, rezultă că autorii săi au avut două mori, instanţa de fond, fără nici un temei, a considerat că numai o moară a fost deţinută de părinţii săi, cea din Jugureni și a admis în parte acţiunea.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 29 din 25 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul reclamantei și a admis apelul pârâtei D.G.F.P. Dâmboviţa și, schimbând în tot sentinţa, a respins acţiunea ca prematur formulată.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, nu a fost depistată unitatea deţinătoare, fiecare din pârâte susţinând că este cealaltă deţinătoare și că sunt întemeiate susţinerile apelantei D.G.F.P. Dâmboviţa în sensul că nu au fost elaborate încă Normele Metodologice pentru acordarea de titluri de valoare, asa cum reglementează art. 9 alin.2 din Legea nr.10/2001, astfel încât, chiar dacă ar fi existat o decizie sau dispozitie motivată de admitere sau de respingere a notificării, cererea de chemare în judecată s-ar fi considerat oricum ca fiind prematur introdusă.

Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului reclamanta Stanciu Elena, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct.8 si 9 Cod procedură civilă și susţinând că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 26 din Legea nr.10/2001.

De asemenea, reclamanta a criticat argumentul invocat de instanţa de apel, că nu s-au emis Normele Metodologice pentru elaborarea titlurilor de valoare nominală, arătând că aplicarea Legii nr.10/2001 nu este condiţionată de apariţia unor norme metodologice.

Ulterior, la termenul de judecata din 23 martie 2005, recurenta-reclamantă a formulat un motiv de casare de ordine publică, arătând că respingerea acţiunii ca prematur introdusă, astfel cum a fost motivată de curtea de apel, reprezintă un refuz de judecată pe motiv că legea nu prevede.

Motivul de recurs de ordine publică, examinat cu prioritate, este întemeiat, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Instanţa de apel a schimbat soluţia instanţei de fond, respingând acţiunea ca prematur formulată cu motivarea că nu au fost elaborate încă Normele Metodologice pentru acordarea de titluri de valoare, așa cum reglementează art. 9 alin.2 din Legea nr.10/2001, ceea ce înseamnă o încălcare esenţială a principiului legalităţii, echivalând cu o denegare de dreptate.

În acest sens, art.3 Cod civil prevede că „judecătorul care va refuza să judece, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate.” Din această dispoziţie legală cu caracter general rezultă că instanţa investită cu o acţiune trebuie să judece procesul pe baza legislaţiei în vigoare, neputând respinge cererea părţii pentru că urmează ca, în viitor, să se elaboreze alte legi, care să reglementeze raportul juridic dedus judecăţii.

Așadar, judecătorul, aplicând norme juridice în vigoare, în cadrul juridic existent, trebuie să rezolve litigiul dintre părţi.

De altfel, dreptul fundamental al persoanei de a se adresa justiţiei este consacrat și în actele internaţionale la care România este parte, precum art.6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor și libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.

Faţă de cele ce preced, reiese că instanţa de apel nu putea refuza judecata, invocând neadoptarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 și, prin urmare, recursul a fost admis, s-a casat decizia și s-a trimis cauza la aceeași curte pentru rejudecarea apelurilor.