Conflict of jurisdiction over appeal competence for low-value civil judgments where appellate remedy was abolished by subsequent legislation after first-instance judgment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, determining that the Sibiu Court of Law had competence to hear the appeal, thereby overruling the Sibiu District Court’s declination and superseding the procedural status quo. The dispute arose from a civil suit seeking the annulment of a real estate sale contract and the re-registration of property claims, where the appellate court initially declined jurisdiction on the grounds that the judgment was subject only to cassation appeal due to the low monetary value, while the court of first instance argued that the judgment remained subject to appeal because the relevant legislative changes postdated its pronouncement. The decisive legal basis was the temporal application of Law No. 195/2004, which abolished the right to appeal for claims under 1 billion lei only for judgments rendered after its entry into force on May 26, 2004, and Article II(2) of Emergency Ordinance No. 138/2000 (as amended by Law No. 219/2005), which designated the Court of Law as the competent body for appeals in such matters despite the absence of a prior appeal route.
Legislator headnote
AI generatedart. 6 din O.U.G. nr. 184/2002; Conflict of jurisdiction over appeal competence for low-value civil judgments where appellate remedy was abolished by subsequent legislation after first-instance judgment: În litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei, apelul a fost suprimat prin art. I pct. 4 din Legeea nr. 195/2004, de aprobare, cu modificări și completări, a OUG nr. 58/2003, și care a intrat în vigoare la 26 mai 2004. Dar hotărârea primei instanţe, pronunţată anterior, este supusă și apelului, iar nu doar recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Căi de atac. Apel. Recurs. Competenţa de soluţionare. Regulator de competenţă.
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căi de atac. Apel. Recurs. Competenţa de soluţionare. Regulator de competenţă.
Index alfabetic: Drept procesual civil.
- Apel
- Recurs
- Competenţă de soluţionare
- Regulator de competenţă
C. pr.civ: art. 299 alin.3
Legea nr. 195/2004: art. I pct.4
OUG nr. 138/2000: art. II alin.2
Legea nr. 219/2005: art.II
În litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei, apelul a fost suprimat prin art. I pct. 4 din Legeea nr. 195/2004, de aprobare, cu modificări și completări, a OUG nr. 58/2003, și care a intrat în vigoare la 26 mai 2004. Dar hotărârea primei instanţe, pronunţată anterior, este supusă și apelului, iar nu doar recursului.
Competenţa soluţionării apelului revine tribunalului, conform art. II alin. 2 din OUG nr.138/2000 aprobată prin Legea nr. 219/2005.
Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 7711 din 6 octombrie 2005
La 18 iunie 2003, Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România a chemat în judecată pe Municipiul Sibiu prin primar, S.C. Urbana S.A și pe soţii ND și NM, solicitând:
- anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat, cu privire la apartamentul situat în Sibiu, între S.C. Urbana S.A. și pârâţii persoane fizice;
- repunerea părţilor în situaţia anterioară și rectificarea în C.F., în sensul radierii menţiunii referitoare la acest contract.
În motivarea acţiunii, întemeiată pe art. 112-114 Cod procedură civilă, art. 6 din O.U.G. nr. 184/2002 și art. 1308, 1309, 11311 și 1339 Cod civil, reclamantul a susţinut că:
- imobilul în discuţie constituie proprietatea Bisericii Regnicolare Evanghelice S.A. din România, reprezentată prin Consistoriul Regnicolar Evanghelic C.A. din Sibiu și, în anul 1945, a fost preluat abuziv de Statul Român, în baza Legii nr. 485/1944 și a Legii nr. 1022/1946;
- până la adoptarea Legii nr. 50/2002 de aprobare a O.U.G. nr. 94/2000 și nr. 184/2002, pârâţii Municipiul Sibiu și S.C. Urbana S.A. au înstrăinat apartamentul către pârâţii persoane fizice, nelegal și cu rea credinţă.
La 9 septembrie 2003, reclamantul și-a precizat acţiunea, susţinând că solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4473/1997, încheiat între R.A.G.C.L. Sibiu (actuala S.C. Urbana S.A.) și soţii Negrea Dumitru și Maria, cu motivarea că a revendicat de mai multe ori imobilul, iar Legea nr. 85/1992, invocată în acel contract, era inoperantă.
Judecătoria Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 8076 din 15 decembrie 2003, a respins excepţiile referitoare la prescripţia dreptului la acţiune și lipsa calităţii procesuale active, precum și acţiunea precizată.
Reclamantul a declarat apel, iar Curtea de Apel Alba Iulia – secţia civilă, prin decizia nr. 83 din 25 ianuarie 2005, și-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Sibiu, cu motivarea că, în raport de valoarea obiectului litigiului (sub un miliard de lei), sentinţa este supusă doar recursului, care, potrivit art. 299 alin. 3 Cod procedură civilă, trebuie soluţionat de instanţa imediat superioară judecătoriei.
Tribunalul Sibiu - secţia civilă, prin decizia nr. 170 din 7 aprilie 2005, și-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Sibiu și a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă, pe considerentul că în speţă nu sunt operante dispoziţiile Legii nr. 195/2004, adoptată ulterior pronunţării sentinţei atacate și supusă așadar apelului.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie – secţia civilă reţine că:
- apelul în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei a fost suprimat prin Legea nr. 195/2004, care a intrat în vigoare la 26 mai 2004, deci ulterior pronunţării hotărârii atacate;
- drept consecinţă, sentinţa Judecătoriei Sibiu este supusă și apelului, iar nu doar recursului, cum greșit a considerat Curtea de Apel Sibiu;
- urmare modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005, în prezent competenţa soluţionării acestei căi de atac revine însă Tribunalului Sibiu.
Așa fiind, conform art. II alin. 2 din O.U.G. nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005, s-a stabilit competenţa soluţionării apelului, declarat de reclamant, în favoarea instanţei sus menţionate.