Recharacterization of property restitution action as Law No. 10/2001 claim following unresponsive administrative notification

Cerere de restituire a imobilului preluat de stat. Invocarea si a altor dispoziţii decât ale Legii nr. 10/2001.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept procesual civil. Drept de proprietate. Imobil preluat de stat. Cerere de restituire a imobilului preluat de stat. Invocarea si a altor dispoziţii decât ale Legii nr. 10/2001

Index alfabetic. Drept civil. Drept procesual civil.

- Proprietate;

- Imobil expropriat;

- Măsuri reparatorii.

Legea n. 10/2001;

C.pr.civ. art. 84, art. 112 pct. 4,

art. 129 alin.(5)

În temeiul dispoziţiilor art. 84, ale art. 112 pct. 4 și ale art. 129 alin. (5) C.pr.civ., instanţa are obligaţia să stabilească corect cadrul procesual, normele legale și instituţiile juridice aplicabile, în raport cu situaţiile de fapt invocate prin acţiune.

Faptul că, persoana îndreptăţită, invocă, în mod eronat, și alte dispoziţii decât cele ale Legii nr. 10/2001, precizând totodată că unitatea deţinătoare nu i-a răspuns la notificare, nu justifică respingerea acţiunii ca neîntemeiată pe această din urmă lege.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 7549 din 4 octombrie 2005

La 12 mai 2003, M.D. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Ploiești să i se „recunoască” dreptul de proprietate pentru un imobil (teren și construcţie) din Ploiești, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 42/1967, ce a aparţinut autorilor săi, M.P. și M.A.

Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr.1031 din 9 octombrie 2003, a respins acţiunea, reţinând, în esenţă, că imobilul a fost trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, fiind expropriat pentru cauză de utilitate publică.

Ca atare, se mai arată, reclamantul are posibilitatea de a uza de procedurile prevăzute de Legea nr.10/2001, cu atât mai mult cu cât nu a primit nici un fel de despăgubiri pentru terenul în litigiu, în legătură cu care nu s-a întocmit nici măcar un proces verbal de evaluare. Soluţia a fost confirmată de Curtea de Apel Ploiești, secţia civilă care, prin decizia nr.183 din 29 ianuarie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că reclamantul a investit instanţa fondului cu soluţionarea unei acţiuni în constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu, ulterior precizându-și cererea în sensul că a formulat o acţiune în revendicare.

Cum această acţiune a fost introdusă la 12 mai 2003, după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, ea nu putea fi primită, reclamantul având deschisă doar calea prevăzută de legea specială, după parcurgerea procedurii administrative.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul M.D., susţinând, în esenţă, că a fost nevoit să promoveze acţiunea în condiţiile în care, după depunerea notificării prin executorul judecătoresc și după toate diligenţele și revenirile făcute, pârâta a refuzat să-i răspundă la solicitările formulate pe calea legii speciale, actul normativ fiind invocat, de altfel, ca temei al demersului său judiciar.

Recursul este fondat.

Prin notificarea formulată la 23 mai 2001 reclamantul, a solicitat Primăriei Municipiului Ploiești acordarea măsurilor reparatorii pentru un imobilul din Ploiești, constând în despăgubiri bănești, pentru construcţie - demolată ulterior exproprierii prin Decretul nr.42/1967 - și restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 392 mp.

Notificarea, împreună cu actele ce făceau dovada calităţii sale de moștenitor a autorilor M.P. și M.A., cât și a preluării abuzive a imobilului, trecut în proprietatea statului fără nici un fel de despăgubire, printr-un decret de expropriere ce nu a fost publicat în Buletinul oficial, au fost expediate persoanei juridice deţinătoare, prin executorul judecătoresc conform dispoziţiilor art.21 alin.3 din Legea 10/2001.

Întrucât unitatea deţinătoare nu s-a conformat dispoziţiilor art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001, aceleași solicitări au fost reiterate și prin acţiunea formulată, în motivarea căreia reclamantul își arată, pe larg, nemulţumirea faţă de împrejurarea nesoluţionării notificării, invocând ca temeiuri de drept dispoziţiile Legii nr.10/2001 și ale art.111 din codul de procedură civilă.

Ulterior, la termenul din 6 august 2003, instanţa îi pune în vedere reclamantului să-și precizeze obiectul cererii în sensul că este acţiune în constatare sau contestaţie la „dispoziţia” primarului, cauza fiind amânată pentru acest motiv.

La termenul din 4 septembrie 2003, sunt consemnate precizările reclamantului, care, neasistat de avocat, arată că s-a adresat în mod repetat Primăriei, ultima cerere fiind formulată la 26 august 2003 și nu a primit nici un răspuns.

Prin urmare, se constată că faţă de motivarea cererii, temeiul juridic invocat de reclamant și precizările ulterioare ale acestuia, nici tribunalul și nici curtea de apel nu au fixat cadrul procesual în limitele în care judecata ar fi trebuit să aibă loc.

Faptul că reclamantul și-a intitulat cererea „acţiune în constatare” și a invocat ca temei de drept al acesteia, alături de Legea nr.10/2001 și dispoziţiile art.111 din codul de procedură civilă, nu erau de natură, în contextul arătat, a schimba caracterul acţiunii, cadrul procesual trebuind plasat, neechivoc, în domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001.

Ca atare, cazul dedus litigiului pune în discuţie, situaţia în care lipsește răspunsul persoanei juridice notificate, lipsă datorată conduitei imputabile a acesteia, conduită ce nu poate afecta interesele persoanelor îndreptăţite și nici să le lipsească în fapt de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de lege.

Deși legiuitorul nu a reglementat expres situaţia în care persoana deţinătoare nu respectă dispoziţiile art.23 alin.1 din Legea nr. 10/2001, totuși cei îndreptăţiţi se pot adresa instanţei judecătorești competente pentru ca persoana juridică deţinătoare să fie obligată a le respecta drepturile conferite prin acest act normativ, în măsura în care acestea sunt dovedite.

În considerarea acestor argumente, soluţia de respingere a cererii reclamantului, motivat de introducerea acţiunii „în constatare” după apariţia Legii 10/2001 și respectiv neparcurgerea procedurii administrative, este esenţial nelegală, instanţele fiind datoare, în virtutea dispoziţiilor art.84, 112 pct.4 și 129 (5) din codul de procedură civilă să stabilească corect cadrul procesual și respectiv normele legale și instituţiile juridice aplicabile.

Faţă de cele reţinute, recursul este fondat, a fost admis, s-au casat ambele hotărâri și s-a trimis cauza la instanţa de fond, pentru rejudecare, în sensul celor ce preced.