Reparative measures for expropriated land: decadal effect of notification submitted directly to authority without bailiff service under Law 10/2001

Măsuri reparatorii solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001. Condiţia notificării deţinătorului în termenul prevăzut de lege.

Cuprins pe materii. Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat de stat. Măsuri reparatorii solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001. Condiţia notificării deţinătorului în termenul prevăzut de lege.

Index alfabetic. Drept civil.

- Imobil preluat de stat;

- Măsuri reparatorii;

- Notificarea deţinătorului bunului.

Legea nr. 10/2001 republicată: art. 22

(fost art. 21)

Dispoziţiile art. 22 (fost 21) din Legea nr. 1072001, republicată sancţionează cu pierderea dreptului de a se obţine măsuri reparatorii, pentru imobilele preluate în mod abuziv de stat, numai neformularea notificării în termenul prevăzut în textele enunţate iar nu și netrimiterea ei prin intermediul executorului judecătoresc.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 7545 din 4 octombrie 2005.

La 6 ianuarie 2003, reclamanta V.M.C. a chemat în judecată Primăria Municipiului Caracal, solicitând anularea dispoziţia nr.293 din 25 noiembrie 2002 emisă de pârâtă și să se dispună să i se restituie în natură un teren în suprafaţă de 2.327 mp. și, prin echivalent, alt teren în suprafaţă de 830 mp. terenuri preluate de stat fără drept și care se găsesc în posesia primăriei.

Reclamanta a arătat că a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001 solicitând restituirea în natură, însă aceasta a fost respinsă ca tardivă.

Tribunalul Olt, prin sentinţa civilă nr.462 din 30 iunie 2003, a respins acţiunea, constatând că aceasta este decăzută din dreptul material de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, prin nerespectarea procedurilor impuse de art.21 din Legea nr.10/2001.

S-a reţinut că Legea nr.10/2001 a intrat în vigoare la data de 14 februarie 2001, termenul pentru depunerea notificărilor fiind prelungit până la 14 februarie 2002, iar reclamanta a formulat notificarea prin executorul judecătoresc la data de 19 martie 2002, deci cu depășirea termenului limită prevăzut de lege.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, arătând că a formulat notificare în termen, dar a depus-o direct la Primăria Caracal, care nu i-a răspuns, motiv pentru care s-a adresat cu acţiune în contencios pentru a o obliga pe aceasta să-i comunice răspunsul la notificare.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr.273 din 17 octombrie 2003, a admis apelul și a anulat sentinţa, reţinând cauza spre rejudecare pentru completarea probatoriului.

Instanţa a reţinut că reclamanta a formulat notificare în termen, aceasta fiind înregistrată sub nr.10619 din 13 noiembrie 2001 la Primăria Caracal, însă salariaţii acestei autorităţi nu s-au conformat rezoluţiei conducătorului în sensul de a o îndruma pe petentă să înainteze notificarea prin executorul judecătoresc. S-a reţinut că, în același sens, s-a pronunţat și Tribunalul Olt, care, prin sentinţa civilă nr.124 din 12 aprilie 2002, a constatat obligaţia pârâtei de a se răspunde la notificarea reclamantei.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Craiova – Secţia civilă, prin decizia nr.681 din 31 martie 2004, a admis acţiunea și a anulat dispoziţia nr.293/2002 emisă de Primarul orașului Calafat și a dispus retrocedarea suprafeţei de 1377 mp. teren identificat prin raportul de expertiză și aflat în posesia reclamantei.

Prin aceeași hotărâre s-a constatat că terenul în suprafaţă de 737 mp. ocupat de numiţii B.I. și M.D. are o valoare de 114.824.000 de lei, iar restul terenului o valoare de 97.686.600 de lei, în raport de care vor fi acordate măsuri reparatorii.

Curtea de Apel Craiova a reţinut că reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege, deoarece i-a fost preluată de stat prin expropriere o suprafaţă de teren mai mare decât cea afectată de utilităţile avute în vedere, numai suprafaţa de 627 mp., pe care a fost amenajată Str. Gr. Alexandrescu, domeniu public.

În ceea ce privește suprafaţa de 737 mp. teren, ocupată, conform expertizei efectuate în cauză, de numiţii B.I. și M.D., s-a apreciat că se impune acordarea măsurilor reparatorii, terenul nefiind deţinut în prezent de nici una din persoanele juridice enumerate de art.20 din Legea nr.10/2001.

Împotriva deciziei Curţii de Apel a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanţelor Publice.

În motivarea recursului, pârâta a criticat decizia menţionată pentru nesocotirea de către instanţă a dispoziţiilor art.21 alin.1 și 3 din Legea nr.10/2001, atunci când a reţinut că reclamanta a formulat notificare în termen. Recurenta a susţinut că termenul legal de înregistrare a notificării este un termen de decădere, nesusceptibil de întrerupere sau suspendare și că, pentru a beneficia de măsuri reparatorii, reclamanta avea obligaţia de a adresa notificarea în termen de 6 luni unităţii deţinătoare a imobilului, prin executorul judecătoresc.

Cea de a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat împrejurarea că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că nu s-a precizat în concret cum s-a făcut dovada de către reclamantă că este îndreptăţită la măsuri reparatorii conform dispoziţiilor Legii nr.10/2001.

Totodată, s-a susţinut că în mod eronat s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 1377 mp. teren ce se găsește efectiv în posesia reclamantei, cât și pentru terenul de 1033 mp. cu care aceasta a fost pusă în posesie conform procesului verbal din 9 martie 1994 emis în temeiul Legii nr.18/1991 de Comisia Locală Caracal.

Recursul este nefondat.

Prima critică, potrivit căreia s-ar fi reţinut, în mod eronat, de către instanţa de apel, că reclamanta a formulat notificare în termen, este neîntemeiată.

Dispoziţiile art.21 din Legea nr.10/2001 sancţionează cu pierderea dreptului de a solicita acordarea măsurilor reparatorii numai neformularea în termen a notificării, nu și neînaintarea prin executorul judecătoresc.

În condiţiile în care notificarea reclamantei a fost înregistrată la 13 noiembrie 2001, deci în termenul prevăzut de lege, la Primăria Caracal însă salariaţii acesteia nu s-au conformat rezoluţiei conducătorului instituţiei în sensul de a-i răspunde conform Legii nr.29/1990 și de a o îndruma să trimită notificarea prin executorul judecătoresc, s-a apreciat corect că reclamanta nu poate fi decăzută din termen.

În același sens, prin sentinţa civilă nr.124 din 17 aprilie 2002 a Tribunalului Olt s-a constatat, cu putere de lucru judecat, că reclamanta nu este decăzută din termenul prevăzut de Legea nr.10/2001 și că pârâta Primăria Caracal are obligaţia de a-i răspunde la notificare.

Cea de a doua critică, referitoare la nemotivarea hotărârii, în ceea ce privește reţinerea calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii, este de asemenea neîntemeiată.

Terenul în litigiu, trecut în proprietatea statului prin Decizia nr.100 din 29 aprilie 1988 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular Judeţean Olt a aparţinut autorilor reclamantei N.G. și N.E.

Reclamanta a făcut dovada acestei calităţi cu înscrisuri, respectiv extrasul din registrul agricol pe anii 1956 – 1958, schiţa terenului, dovada din 26 mai 1986 eliberată de Procuratura Caracal și adresa Consiliului Popular al orașului Caracal.

De altfel, prin concluziile depuse la 8 ianuarie 2004, reprezentanţii Primăriei Caracal au achiesat la concluziile raportului de expertiză, precizând că suprafaţa de 1377 mp. se află în posesia, însă nu și în proprietatea reclamantei.

Este neîntemeiată și critica potrivit căreia reclamanta ar fi beneficiat de dispoziţiile Legii nr.18/1991 întrucât terenul în suprafaţă de 627 mp., ocupat în prezent de Str. Grigore Alexandrescu, nu a făcut obiectul Legii nr.18/1991.

Susţinerea recurentei în sensul că, pentru terenurile în litigiu, reclamantei i s-ar fi eliberat procesul verbal de punere în posesie din 9 martie 1994 în temeiul Legii nr.18/1991 este nereală. Terenul cu care reclamanta a fost pusă în posesie se situează pe Str. Mircea Vodă, iar terenul de 627 mp. reprezentând domeniul public se situează pe Str. Grigore Alexandrescu.

Faţă de toate aceste considerente s-a respins recursul ca nefondat.