Statutory repair-measure notification deadline for expropriated property classified as a lapse term rather than a limitation period

Imobil preluat de stat prin expropriere. Notificare a deţinătorului imobilului pentru măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, republicată. Caracterul termenului prevăzut de art. 22 al legii

Cuprins pe materii : Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat de stat prin expropriere. Notificarea deţinătorului imobilului pentru măsuri reparatorii. Natura termenului de notificare prevăzut de art. 22 al Legii nr. 10/2001, republicată

Index alfabetic : Drept civil

- imobil preluat de stat (prin expropriere)

- măsuri reparatorii (reglementate prin Legea nr. 10/2001)

- notificarea deţinătorului imobilului (pentru măsuri reparatorii)

- termenul de notificare (natura terenului)

Legea nr. 10/2001, art. 21

Termenul, prevăzut în art.22 al Legii nr. 10/2001,(fost art.21) de notificare a deţinătorului imobilului, pentru măsuri reparatorii, este de decădere cu sancţiunea arătată în alineatul (5) al textului menţionat – iar nu de prescripţie – astfel că nu este susceptibil de suspendare, întrerupere sau de repunere în termen.

I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,

decizia nr. 6766 din 15 septembrie 2005

La 10 februarie 2004, contestatoarea R.E., a solicitat anularea dispoziţiei nr.7 din 5 ianuarie 2004, emisă de primarul Municipiului Roman, prin care i s-a respins ca tardiv formulată notificarea înregistrată la nr.45/2003 și repunerea în termenul de introducere a notificării prin care se cer măsuri reparatorii pentru un imobil situat în Roman, expropriat din patrimoniul mamei sale, N.T. decedată în spital la 5 decembrie 2002, după o lungă suferinţă.

Contestatoarea a susţinut că starea prelungită de boală din familia sa a pus-o în imposibilitate de a depune notificarea în termenul prevăzut de art.21 din Legea nr.10/2001, astfel că a solicitat repunerea în termenul de a formula notificare.

Tribunalul Neamţ, prin sentinţa civilă nr.154/C/ din 5.04.2004, a admis contestaţia, a anulat dispoziţia primarului, a repus contestatoarea în termenul de depunere a notificării și a dispus ca primarul Municipiului Roman să se pronunţe pe fondul cererii.

Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că termenul în discuţie este termen de prescripţie, susceptibil de suspendare sau întrerupere, ca și repunerea în termen; că, faţă de împrejurarea de forţă majoră, dovedită pentru perioada august 2001-3.03.2003, constând în boala prelungită, decesul mamei, intervenţia chirurgicală, perioada postoperatorie, instanţa a apreciat că termenul a fost suspendat, iar notificarea formulată la 7.08.2003, se încadrează în perioada legală, prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripţie petrecându-se la 14.08.2003.

Împotriva sentinţei, a declarat apel primarul Municipiului Roman, criticând-o ca nelegală, întrucât termenul prevăzut de art.21 alin (5) din legea nr.10/2001 este un termen de decădere, iar perioada de boală invocată de contestatoare o privește pe mama sa, iar notificarea putea fi formulată și prin procurator.

Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin decizia nr.1118 din 14 iulie 2004, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa și a respins contestaţia ca nefondată, cu motivarea că, termenul, prevăzut de art.21 alin (1) din Legea nr.10/2001, este un termen de decădere, nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen.

Împotriva deciziei a declarat recurs contestatoarea, susţinând că decăderea instituită prin dispoziţiile art.21 alin (5) din Legea nr.10/2001, poate fi evitată prin acordarea repunerii în termen în condiţiile art.103 C.proc.civ. Că, în cauză, există temeiuri pentru a se considera că atât T.N. (titulara dreptului) cât și succesoarea acesteia (recurenta) au fost împiedecate să exercite dreptul prin formularea notificării dintr-o cauză mai presus de voinţa lor (stare de boală, repetatele internări și decesul autoarei).

Recurenta contestatoare a mai arătat că imposibilitatea formulării notificării în perioada următoare datei de 17 martie 2002, s-a materializat în incertitudinea juridică a dreptului său succesoral, dată fiind judecata partajului în contradictoriu cu ceilalţi copii ai autoarei sale.

Recursul nu este fondat.

Termenul prevăzut de art.21 alin (1) din Legea nr.10/2001, pentru notificarea persoanei juridice deţinătoare este un termen de decădere și nu de prescripţie extinctivă, cum greșit a statuat prima instanţă.

Sancţiunea nerespectării termenului pentru înregistrarea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Spre deosebire de termenele de prescripţie extinctivă, termenele de decădere sunt mai riguroase, nesusceptibile de suspendare, întreruperi sau repunere în termen.

Sancţiunea decăderii constă în stingerea dreptului subiectiv neexercitat în termenul stabilit de lege, pe când prescripţia extinctivă stinge dreptul material la acţiune.

Forţa majoră, este un caz de suspendare a cursului prescripţiei, neputând fi aplicabilă în speţa de faţă.

Termenul prevăzut de art.21 alin. (5) din Legea nr.10/2001, este incompatibil cu instituţia repunerii în termen.

Raţiunea pentru care a fost instituit ca fiind termen de decădere rezultă din preocuparea legiuitorului de a dinamiza procedurile de punere în aplicare și finalizare a operaţiunilor de retrocedare în natură sau prin echivalent a bunurilor trecute în proprietatea statului sau preluate în orice mod de acesta.

Pentru aceste considerente, recursul a fost respins.