Illegality of sub-legal norms restricting in-kind restitution of assets seized under Decree No. 223/1974

Imobil preluat de stat în baza Decretului n. 223/1974. Cerere fondată de restituire în natură. Caracterul nelegal al pct.1.4 lit.B al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Cuprins pe materii. Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat de stat în baza Decretului n. 223/1974. Cerere de restiutire în natură. Caracterul nelegal al pct.1.4 lit.B al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Index alfabetic. Drept civil.

- Proprietate.( Imobil preluat de stat în baza Decretului n. 223/1974 )

- Imobil (preluat de stat în baza Decretului n. 223/1974)

- Restituire.

Legea nr. 10/2001 repubicată: art. 2 lit.h (fost art. 2 lit. g)

Normele metodologice aprobate prin H.G, nr. 498/2003: pct. 1.4 lit. B 2

Pentru imobilul preluat în baza Decretului nr. 223/2974, statul nu are un titlu valabil și bunul este restituibil în natură, chiar dacă persoanei deposedate i s-a plătit o sumă de bani, ca despăgubire, care nu poate fi apreciată îndestulăoare în sensul prevăzut la pct. 1.4 lit. B2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, care sunt nelegale, pentru că prin acest act normativ de rang inferior s-a adăugat la lege.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6494 din 8 septembrie 2005.

Prin sentinţa civilă nr. 399 din 8 aprilie 2004, Tribunalul Mureș a admis contestaţia formulată de B.F. și B.I. în contradictoriu cu intimata Primăria Târgu – Mureș, a anulat dispoziţia nr. 1372 din 16 decembrie 2003, emisă de intimată și a dispus restituirea în natură a imobilului apartament nr. 8, situat în Târgu – Mureș,, înscris în C.F. individual nr. 13328, condiţionat de restituirea despăgubirilor în sumă de 44.741 lei, actualizată la data plăţii în raport de indicele inflaţiei.

Tribunalul a reţinut că imobilul, a fost preluat de Statul Român prin decizia nr. 413 din 8 noiembrie 1988, emisă în baza Decretului nr. 223/1974. Despăgubirea stabilită a fost de 59.191 lei, dar contestatorii au primit doar 44.741 lei, diferenţa fiind virată la C.E.C. Mureș; în urma notificării transmise de contestatori la 12 februarie 2002, Primăria Târgu – Mureș a emis dispoziţia nr. 1372/2003, prin care, invocând art. 1 pct. 1.4 lit. B pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, a respins cererea de restituire în natură, cu motivarea că s-au primit despăgubiri îndestulătoare.

Constatând că Legea nr. 10/2001 instituie principiul restituirii în natură și că textul invocat, din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 498/2003, adaugă la lege, tribunalul a admis contestaţia.

Apelul declarat de Primăria municipiului Târgu – Mureș a fost respins prin decizia nr. 628/A din 8 iulie 2004 a Curţii de Apel Târgu – Mureș.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Primăria municipiului Târgu – Mureș susţinând că hotărârile pronunţate în fond și în apel sunt nelegale, deoarece, conform art. 1 pct. 1.4 lit. B din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, preluarea nu se consideră a fi abuzivă dacă persoana legal plecată din ţară a fost îndestulată rezonabil prin preţul primit.

Se mai arată că hotărârile instanţelor sunt greșite și în ceea ce privește suma la restituirea căreia reclamanţii au fost obligaţi, deoarece, conform art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 184/2002, actualizarea sumei se face prin raportarea cursului leu/dolar din data preluării la cursul leu/dolar din anul emiterii dispoziţiei de soluţionare.

Recursul nu este fondat.

Regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este reglementat prin Legea nr. 10/2001

Articolul 2 al actului normativ în discuţie stabilește domeniul de aplicare al legii, printre ipotezele avute în vedere regăsindu-se la lit. g) și imobilele preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Potrivit Constituţiei României, hotărârile guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, iar potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, republicată, actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

Prin urmare, dispoziţiile constituţionale, care stabilesc o anumită ierarhie a actelor normative și o limită determinată a conţinutului reglementărilor, preluate de legea cadru privind tehnica legislativă, interzic modificări sau completări ale dispoziţiilor unei legi printr-un act normativ de rang inferior.

În condiţiile în care, așa cum s-a arătat, textul din Legea nr. 10/2001, definind noţiunea de imobil preluat abuziv, nu face nici o distincţie cu privire la diferitele categorii de legi ce au putut constitui temeiul preluării cu titlu al unui imobil, reglementarea de la pct. 1.4, lit. B din Normele metodologice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 498/2003, ce stabilește caracterul neabuziv al preluării în situaţia în care s-au achitat despăgubiri îndestulătoare, este în mod evident în contradicţie cu dispoziţiile actului normativ de rang superior pe care trebuie să o aplice.

Prin urmare, atât tribunalul cât și curtea de apel au făcut o corectă aplicare a legii, stabilind că și imobilele preluate conform decretului nr. 223/1974 intră în domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Nici critica referitoare la susţinerea tribunalului că, dacă dispoziţia primarului ar fi fost emisă în termenul legal, nu s-ar mai fi pus problema interpretării normelor metodologice nu este întemeiată. Curtea de apel, motivându-și decizia doar pe aplicabilitatea art. 12 din Legea nr. 10/2001 și constatând că textul invocat din normele metodologice adaugă la lege, în mod implicit a înlăturat acest argument al instanţei de fond.

Neîntemeiate sunt susţinerile recurentei și în ceea ce privește modalitatea de calcul a sumei la care au fost obligaţi intimaţii, deoarece art. I alin. 1 din O.U.G. nr. 184/2002, care se referă la despăgubirile acordate în perioada cuprinsă între 6 martie 1945 și 22 decembrie 1989, vizează situaţia în care soluţionarea notificării prin completarea despăgubirii primite este posibilă ca alternativă la restituirea în natură.

Pentru toate aceste considerente, recursul a fost respins.