Denial of sentence reduction under Art. 15 Penal Code for unamended statutory penalty limits in intertemporal application of law

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.53 din 10 aprilie 2001 a Tribunalului Olt, s-a admis contestația la executare formulată de condamnatul B.F. în baza art.458 și 461 lit.d C. proc. pen., art.13 și 15 C. pen. și art.I pct.5 din O.U.G. nr.207 din 15 noiembrie 2001 și s-a redus pedeapsa aplicată prin decizia nr.2438 din 31 mai 2000 a Curții Supreme de Justiție, Secția penală, de la 8 ani la 2 ani și 10 zile închisoare, pentru infracțiunea de furt cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.208, 209 lit.g, i și alin. ultim C. pen., reținând că a intervenit o lege penală, mai favorabilă și anume art.146 C. pen. care a modificat pedeapsa, prevăzând pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani față de legea veche care prevedea o pedeapsă de la 19 la 20 ani în raport de cuantumul pagubei care caracterizează consecințele deosebit de grave ale infracțiunii.

Prin decizia penală nr.339 din 23 august 2002 a Curții de Apel Craiova, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, s-a desființat sentința penală sus-arătată și în fond s-a respins contestația la executare.

Instanța de apel a reținut că hotărârea de condamnare a intrat în puterea de lucru judecat și cu privire la încadrarea juridică prin care s-a reținut agravanta referitoare la consecințele deosebit de grave, astfel că pe calea contestației la executare nu se mai poate reexamina încadrarea juridică.

Împotriva acestei decizii condamnatul contestator a declarat recurs reiterând motivele din cererea inițială și menținerea sentinței instanței de fond.

Recursul declarat nu este fondat.

Potrivit art.15 C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară iar sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, se poate dispune fie menținerea, fie reducerea pedepsei, în raport de infracțiunea săvârșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedeapsă.

De asemenea, potrivit art.461 lit.d C. proc. pen. contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

În sfârșit, prin O.U. nr.207 din 15 noiembrie 2000 s-a modificat art.146 C. pen. prin care s-au definit consecințele deosebit de grave ale unei infracțiuni, în raport de cuantumul pagubei produse.

Se constată că prin ordonanța menționată nu s-au modificat limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea pentru care recurentul a fost condamnat, astfel că nu erau aplicabile dispozițiile art.15 din Codul penal și respectiv nici ale art.461 lit.d C. proc. pen.

În consecință, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat și a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator B.F. împotriva deciziei penale nr.339 din 23 august 2002 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.