Price of state-guaranteed central bank housing under Law 85/1992 and Decree-Law 61/1990 vs. market revaluation

Contract de vânzare-cumpărare reglementat prin Legea nr. 85/1992. Stabilirea preţului.

Cuprins pe materii. Drept civil. Obligaţii. Contract de vânzare-cumpărare reglementat prin Legea nr. 85/1992. Stabilirea preţului.

Index alfabetic. Drept civil.

- Contract de vânzare-cumpărare (reglementat prin Legea nr. 85/1992);

- Preţul (locuinţă vândută conform Legii nr. 85/1992)

Legea nr. 85/1992: art. 7

Decret-Lege nr. 61/1990

Locuinţelor construite de Banca Naţională a României le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 85/1992 deoarece fondurile au fost asigurate de stat. Drept urmare, aceste locuinţe vor fi vândute chiriașilor la preţul stabilit conform Legii nr. 85/1992, care trimite la criteriile prevăzute în Decretul-Lege nr. 61/1990, iar nu după alte criterii.

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6134 din 8 iulie 2005

La 11 aprilie 2003, reclamanta F.M. a chemat în judecată pe pârâtele Banca Naţională a României și Banca Naţională a României – Sucursala Iași – solicitând să se dispună obligarea acestora de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare pentru apartamentul ocupat de reclamantă în calitate de chiriaș, cu plata preţului ce se va stabili în condiţiile Decretului-Lege nr.61/1990 și Legii nr.85/1992.

Judecătoria Iași, prin sentinţa civilă nr.8728 din 08.09.2003, a admis acţiunea și le-a obligat pe pârâte să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în Iași, la preţul ce urmează a fi stabilit potrivit dispoziţiilor Decretului-Lege nr.61/1990 și Legii nr.85/1992.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că reclamanta îndeplinește cumulativ condiţiile prevăzute de Decretul-Lege nr.61/1990 și ale art.7 din Legea nr.85/1992 pentru a cumpăra apartamentul în discuţie, având, pe de o parte, calitatea de chiriaș, iar pe de altă parte, locuinţa este construită din fondurile statului și face parte din fondul locativ de stat.

Instanţa a mai reţinut că în speţă sunt îndeplinite și cerinţele art.7 alin.4 din Legea nr.85/1992 care stabilesc că evaluarea și vânzarea locuinţelor prevăzute la articolul 1 alin.1 și art.7 alin.1 din Legea nr.85/1990 se va face în condiţiile Decretului-Lege nr.61/1990 și ale Legii nr.85/1992, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr.93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creșterea salariului brut pe ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr.85/1992.

Instanţa de fond a mai reţinut că potrivit articolului 39 alin.1 din Legea nr.101 din 26.05.1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, capitalul acesteia aparţine statului, așa încât, aceasta este o unitate bugetară de stat și îi sunt aplicabile prevederile articolului 7 alin.4 din Legea nr.85/1992 privind evaluarea și vânzarea locuinţelor.

Soluţia instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Iași – Secţia civilă – care, prin decizia nr.114 din 2 decembrie 2003, a respins ca nefondate apelurile pârâtelor.

Pârâtele Banca Naţională a României și Sucursala Iași a Băncii Naţionale a României au declarat recurs susţinând că în mod greșit s-a apreciat că imobilul în litigiu este construit din fondurile statului și că nu trebuie reevaluat potrivit Normelor nr.71906 din 29 mai 1992 emise de Ministerul Finanţelor Publice.

Articolul 2 alin.2 lit. f din aceste norme reglementează regimul clădirilor de locuit sau a locuinţelor de serviciu construite din fondurile statului, însă apartamentul în discuţie a fost construit din fondurile băncii, fonduri de care poate dispune numai B.N.R. în baza art.58 raportat la art.33 alin.1 din Legea nr.101/1998.

Se mai arată că hotărârile pronunţate în cauză pun Banca Naţională a României în situaţia de a înregistra în evidenţele sale o pierdere în raport de valoarea actuală de circulaţie a apartamentului și cea care ar fi stabilită potrivit art.7 alin.4 din Legea nr.85/1992.

Recursurile sunt nefondate.

Criticile formulate de cele două recurente-pârâte vizând determinarea preţului apartamentului în litigiu prin aplicarea greșită a prevederilor Decretului-Lege nr.61/1990 și Legii nr.85/1992 întrucât preţul trebuie stabilit în raport de valoarea actuală de circulaţie a apartamentului nu pot fi primite, deoarece articolul 7 alin.1 din Legea nr.85/1992 prevede în mod expres că locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a legii, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-Lege nr.61/1990 și ale acestui act normativ.

Susţinerea recurentelor că acest text de lege nu le-ar fi aplicabil, nu pot fi primite „deoarece fondurile Băncii Naţionale a României sunt asigurate de Statul Român, chiar dacă numai aceasta poate beneficia de ele”.

Drept urmare, locuinţele construite din fondurile Băncii Naţionale a României intră în categoria celor construite din „fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat” conform textului de le menţionat.

Pe de altă parte, prin articolul 1 din Normele nr.71906 din 29 mai 1992 emise de Ministerul Finanţelor Publice s-a stabilit că, prin operaţiunea de reevaluare, se urmărește actualizarea valorii mijloacelor fixe aflate în patrimoniul agenţilor economici cu capital de stat în funcţie de preţurile negociate cu agenţii economici în baza prevederilor H.G. nr.776/1991.

Așa cum în mod just au reţinut și instanţele, în Capitolul III alineatul penultim din Normele nr.71906 din 29 mai 1992, se stipulează că nu se reevaluează clădirile de locuit construite din fondurile statului care intră sub incidenţa Decretului-Lege nr.61/1990 și sunt supuse vânzării către populaţie.

Împrejurarea că pârâtele au procedat la reevaluarea imobilului supus vânzării în condiţiile Decretului-Lege nr.61/1990 nu poate determina stabilirea preţului în baza altor criterii decât cele stipulate în articolul 7 alin.1 din Legea nr.85/1992.

Ca atare, constatând că instanţa de fond, a cărei soluţie a fost confirmată de instanţa de apel, a făcut o corectă aplicare a legii atunci când a dispus obligarea pârâtelor de a vinde reclamantei chiriașe locuinţa la preţul stabilit de Decretul-Lege nr.61/1990 și de Legea nr.85/1992, recursurile declarate în cauză sunt nefondate și, ca urmare au fost respinse.