Enforcement validity of judicial titles: substantive defects do not negate executive force
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal in cassation, upholding the lower courts' decisions and confirming that the contested civil judgment constitutes a valid enforcement title, thereby allowing the forced execution to proceed. The dispute involved a debtor’s objection to an eviction order for a residential property, arguing that the judgment contained substantive flaws because the enforcement officer noted discrepancies in the specific rooms listed in the decree (e.g., missing kitchen and restroom spaces), which the debtor claimed rendered the document non-executable. The court held that under Article 372 of the Code of Civil Procedure, a final judicial decision containing a certain, liquid, and exigible claim is a valid enforcement title regardless of underlying substantive defects; objections regarding the legality or merits of the judgment itself are barred at the enforcement stage by the principle of *res judicata* and must be raised through specific channels under Articles 399 and 400, not by challenging the title's enforceability.
Legislator headnote
AI generatedEnforcement validity of judicial titles: substantive defects do not negate executive force: La 3 aprilie 2003 C.M. a solicitat să se constate că sentinţa civilă nr.2104 din 13 iunie 2001 pronunţată de Judecătoria Câmpina nu constituie titlu executoriu în sensul art.372 cod procedură civilă.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Executare silită. Contestaţie la executare. Legalitatea titlului executoriu. Existenţa unor vicii de fond ale hotărârii judecătorești.
Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Contestaţie la executare. Legalitatea titlului executoriu.
Index alfabetic. Drept procesual civil
- Executare silită;
- Contestaţie la executare;
- Legalitatea titlului executoriu.
C.pr.civ. art 372; art. 399 alin. 1,
art. 400 alin. 2
Existenţa unor vicii de fond ale hotărârii judecătorești nu constituie temei pentru a o califica drept inaptă de a constitui titlu executoriu și ca fiind nesusceptibilă de executare silită (deci lipsită de forţă executorie), dat fiind că titlul executoriu are doar rolul de a confirma existenţa creanţei și faptul că aceasta îndeplinește condiţiile necesare punerii în mișcare a procedurii de executare silită. El nu poate influenţa conţinutul actului ce urmează a se executa, în faza executării silite nemaiputându-se pune în discuţie, ca regulă generală, legalitatea sau temeinicia hotărârii ce se execută.
Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6009 din7 iulie 2005.
La 3 aprilie 2003 C.M. a solicitat să se constate că sentinţa civilă nr.2104 din 13 iunie 2001 pronunţată de Judecătoria Câmpina nu constituie titlu executoriu în sensul art.372 cod procedură civilă.
Motivând cererea, contestatoarea a susţinut că, prin hotărârea judecătorească de mai sus s-a dispus evacuarea ei din imobilul compus din locuinţa C1 (formată din 2 camere, bucătărie, hol, baie, alte două bucătării și W.C.) din anexa C2 formată din 2 încăperi și din anexa C3 formată dintr-o încăpere, construcţii situate pe terenul indiviz de 49,81 mp parte a terenului de 476,90 m.p. aflat în orașul Băicoi, proprietatea reclamanţilor G.T.D. și G.A.M., însă cu prilejul punerii în executare s-a constatat de către executorul judecătoresc că în clădirea C1 nu există spaţiile denumite „două bucătării și W.C.”
Ca urmare, dispozitivul hotărârii conţine vicii de fond ce fac imposibilă punerea în executare, astfel că hotărârea nu constituie titlu executoriu.
Contestaţia astfel definită și motivată a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa civilă nr.1911 din 19 septembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Câmpina.
Apelul declarat de contestatoare a fost respins ca nefondat prin decizia nr.1308 din 26 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploiești - Secţia civilă.
Instanţele au statuat că, pe calea contestaţiei la executare, fie în contra executării propriu-zise, fie privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, nu se pot repune în discuţie legalitatea și temeinicia titlului executoriu, adică tocmai ceea ce urmărește contestatoarea în cazul dedus judecăţii, pentru că s-ar aduce atingere autorităţii lucrului judecat.
Contestatoarea a declarat recurs susţinând că hotărârile pronunţate sunt casabile prin aceea că instanţele au judecat pricina prin prisma dispoziţiilor art.399 și 400 din Codul de procedură civilă, deși nu au fost investite cu soluţionarea uneia sau unor contestaţii reglementate prin aceste dispoziţii legale, ci cu o contestaţie la titlu prin care a pus în discuţie însăși legalitatea titlului executoriu, ceea ce are ca temei de drept dispoziţiile art.372 lit.a din Codul de procedură civilă, instituţie care a fost ignorată în totalitate de către instanţe.
De asemenea, contestatoarea impută instanţei de apel greșita aplicare a prevederilor art.1201 din Codul civil, întrucât autoritatea lucrului judecat nu a fost invocată în cauză și, deci, nici nu putea fi discutată.
Pentru considerentele expuse, contestatoarea a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate, iar pe fond admiterea cererii sale așa cum a fost formulată.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art.372 Cod procedură civilă în forma anterioară modificării sale prin OUG nr.138/2000, executarea silită se va urmări:
a) în virtutea unei hotărâri judecătorești,
b) în virtutea unui titlu executoriu.
După modificare art.372 Cod procedură civilă a primit următorul conţinut: „Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.”
Textul modificat este aplicabil în speţa de faţă prin raportare la data hotărârii judecătorești pusă în executare.
În pricinile civile, hotărârile judecătorești pot constitui în principiu titluri executorii, cu excepţia celor date în cererile în constatare, celor privind anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic fără a conţine și obligaţii de restituire, hotărârilor pronunţate în materie de stare civilă, hotărârilor prin care s-a respins cererea de chemare în judecată etc.
În cazul concret, hotărârea judecătorească pusă în executare este definitivă și investită cu formulă executorie, conţinând o creanţă certă, lichidă și exigibilă, astfel încât constituie titlu executoriu în sensul legii, executarea fiind pornită în condiţiile cerute de art.372 Cod procedură civilă.
Existenţa unor vicii de fond ale hotărârii judecătorești nu constituie temei pentru a o califica drept inaptă de a constitui titlu executoriu și ca fiind nesusceptibilă de executare silită (deci lipsită de forţă executorie), dat fiind că, pentru cele mai sus arătate, titlul executoriu are doar rolul de a confirma existenţa creanţei și faptul că aceasta îndeplinește condiţiile necesare punerii în mișcare a procedurii de executare silită, el neputând influenţa conţinutul actului ce urmează a se executa, în faza executării silite nemaiputându-se pune în discuţie, ca regulă generală, legalitatea sau temeinicia hotărârii ce se execută.
Orice susţinere în contra executării silite înseși și oricărui act de executare sau privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu (inclusiv deci pentru lipsa titlului executoriu în înţelesul art.372 cod procedură civilă), se poate face numai pe calea contestaţiei în una din formele reglementate prin art.399 alin.1 și art.400 alin.2 Cod procedură civilă.
Ca urmare, pe deplin legal instanţele au soluţionat cererea dedusă judecăţii lor prin prisma dispoziţiilor legale mai sus enunţate și au statuat că hotărârea judecătorească în cauză constituie titlu executoriu, iar contestatoarea neagă înseși legalitatea și temeinicia hotărârii, ceea ce nu este posibil.
În acest sens instanţa de apel a reţinut că se opune autoritatea lucrului judecat, nicidecum în sensul invocat prin recurs.
Ca atare, recursul a fost respins.