Presumption of abusive state seizure and burden of proof for demolished properties under Law No. 10/2001.

Măsuri reparatorii reglementate prin Legea nr. 10/2001. Proba proprietăţii construcţiilor demolate de Întreprinderea Agricolă de Stat.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Construcţii preluate în mod abuziv și demolate de Întreprinderea Agricolă de Stat. Măsuri reparatorii solicitate în baza Legea nr. 10/2001. Proba existenţei și proprietăţii construcţiilor.

Index alfabetic. Drept civil.

- Imobil preluat de stat (IAS);

- Măsuri reparatorii (pentru construcţii demolate);

- Proba existenţei și proprietăţii construcţiilor.

Legea nr. 10/2001: art. 22

În conformitate cu dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 și cu prevederile capitolului 1 lit. c din Normele metodologice de aplicare unitară a legii enunţate, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, sarcina probei proprietăţii revine persoanei care se pretinde îndreptăţită a obţine măsuri reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv de stat.

În cazul în care nu se poate face dovada formală a preluării imobilului respectiv, însă imobilul se află în patrimoniul statului, acest fapt constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă a bunului ( în speţă, construcţiile aflate pe un teren pentru care s-a dovedit preluarea abuzivă de o Întreprindere Agricolă de Stat, care a demolat ulterior construcţiile).

Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5801 din 1 iulie 2005

Prin plângerea din 6 ianuarie 2004, petenta R.M a solicitat anularea dispoziţiei nr. 261 din 26 noiembrie 2003 emisă. de primarul comunei Cermei, judeţul Arad, prin care s-a respins notificarea formulată de petentă pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul „casă de locuit și anexe gospodărești”, situat în comuna Cermei, sat Cermei.

În motivarea plângerii, s-a susţinut că pe terenul proprietatea părinţilor petiţionarei, a existat o casă de locuit cu anexe, ce au fost demolate în anul 1956 de către IAS Cermei, iar inventarul aparţinând casei a fost expropriat conform procesului verbal din 17 martie 1948.

În CF nu s-a operat existenţa construcţiei.

În drept s-au invocat prevederile Legii nr. 10/2001.

Prin sentinţa civilă nr. 386 din 10 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Arad s-a admis plângerea și s-a constatat că pe terenul proprietatea antecesorului petentei, înscris în CF nr.652 Cermei, nr.top. 1051 – 1054/24, a existat o gospodărie compusă din casă de locuit și anexe.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că petenta este moștenitoarea lui R.I., în calitate de fiică; acesta a fost proprietarul tabular al imobilului înscris în CF 652 Cermei, teren în suprafaţă de 326.711 m.p., teren pe care a existat o gospodărie ţărănească compusă din casă și anexe gospodărești din care tatăl petentei a fost evacuat.

Primarul comunei Cermei a declarat apel susţinând că petenta nu a produs dovezi ale proprietăţii cu privire la construcţia pentru care a solicitat despăgubiri.

Prin decizia civilă nr. 1986/23 martie 2004 a Curţii de Apel Timișoara apelul a fost respins ca nefondat.

În motivarea deciziei curtea a reţinut că instanţa de fond a admis în mod corect cererea raportându-se strict la înscrisurile depuse în cauză precum și proba testimonială, acestea făcând dovada existenţei gospodăriei compusă din casă mare și două grajduri.

Primarul comunei Cermei a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, susţinând, în esenţă, următoarele critici:

- petenta nu a produs dovezi ale proprietăţii în sensul dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, în extrasul CF nr. 652, nr.top.1051 – 1054/24 nefiind notată construcţia pentru care se solicită despăgubiri ci doar suprafaţa de 326,711 m.p. teren arabil;

- prin actele depuse la dosar, atașate întâmpinării depuse la tribunal, nu a fost dovedită exproprierea imobilului solicitat, prin procesul-verbal din 17 martie 1948 depus de petentă nu rezultă exproprierea imobilului ci doar a inventarului agricol.

- în mod greșit în considerentele hotărârii instanţa afirmă că „intimatul nu a depus întâmpinare” deși, cu câteva rânduri mai sus se arată că „prin serviciul registratură a instanţei, la data de 21 mai 2004 se constată depunerea întâmpinării”.

Intimata R.M, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului și menţinerea hotărârilor pronunţate anterior, ca temeinice și legale.

Contrar susţinerilor recurentului, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 la care se face referire, completându-se cu prevederile cuprinse în capitolul 1 lit. c din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003.

Potrivit textelor de lege enunţate, sarcina probei proprietăţii revine persoanei care se pretinde a fi îndreptăţită. În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, exemplificându-se prin lipsa deciziei administrative însă imobilul se află în patrimoniul statului, acest fapt constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă – deci, fără titlu.

În speţă, dovezile produse de intimata - petentă și analizate de instanţa de fond și de apel, coroborate cu prezumţia sus-menţionată, au fost apreciate corect ca făcând dovada proprietăţii autorului intimatei asupra construcţiei existentă pe teren și demolată ulterior preluării abuzive.

Faţă de considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.